ultimul butoi
un singur butoi
mi-a rămas
şi acela dogit
mâncat pe alocuri de cari
în faţa ferestrei sparte
prin care ţi-ai aruncat
mai întâi inima
şi apoi chiar trupul
ud de coşmaruri
nici acum n-am înlocuit
sticla rămasă
de atunci ameninţătoare
ca un rechin
ci doar capul
strecurat printre cioburi
l-am lăsat acolo
să umple ultimul butoi
cu lacrimi
pentru tine
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iulie 8, 2012 la 11:40am
-
Apocaliptic tablou. Urmuzian, chiar. Place tare.
da Coza
-
Comentariu publicat de gina zaharia pe Iulie 7, 2012 la 10:42pm
-
nunațe umbrite într-un butoi ...
frumos...
-
Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr Grădinariu pe Iulie 7, 2012 la 7:31pm
-
Copleşitor şi... SUPERB!
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iulie 7, 2012 la 4:52pm
-
oaiii! un butoi de lacrimi!
Existenţă posacă, incapabilă de a trece peste ceea ce doare.
Am citit cu plăcere, poemul ce frapează, Sofy!
-
Comentariu publicat de Any Dragoianu pe Iulie 7, 2012 la 1:33pm
-
Ce doare dragostea! Frumos!
Despre
colaborări
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE