aveai o gaură în fusta
dăruită de bunica
înainte să moară
şi
nu o iubeai
neaparat
pentru acest fapt
ci
pentru că cineva
desenase pe ea
un soare imaginar
chiar în dreptul găurii
ai mai fi dormit
nici câinii nu se trezesc
atât de devreme
dar porumbul
nu ştie asta
te aşteaptă
şi pleci
atârnată de sapă
fericită
şi de data asta
Mitică
va încerca
să ajungă în soare
porumbul
mai poate aştepta
şi
ce dacă
babele vor striga
speriate
că te-ai îmbrăcat în eclipsă
eşti fericită
şi Mitică
Universul
începe din fusta
bunicii
Adaugă un comentariu
Bucolică sau rurală?
Rurală, desigur.
Plăcut.
da Coza
corect...si ce ramane cel mai important lucru???iubirea(atractia)...fara aceasta lege unanima a universului nici macar materia neagra nu ar exista...:)
Universul
începe din fusta
bunicii
Am recitit cu mare drag. Foarte frumos!
Simpatic... o idilă rurală. Fusta rândunicii, fusta nepoatei, moştenire de la bunica... cu soarele degajat pe ea, gata de a primi suflete caritabile.
''Universul
începe din fusta
bunicii'' - interesantă constatare, sensibilă şi ghiduşă.
Cu plăcerea textului, Sofy!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE