Cocoţat

îngenuncheat

pe marginea lumii

cu soarele

încălzindu-i faţa

cu trăsături grosolane

într-o tăcere profundă

fără nicio fărâmă de suflet,

controlat din umbră

îşi umezi buza de jos

într-o dispoziţie blândă...

motto…

Sunt în mâinile tale Doamne
cu tot ceea ce însemn
acum şi mereu
puterea şi harul Tău
la simt urcând în mine
prin trupul obosit
străbat prin oase
imperceptibil
asemeni uleiului
din candelă
ce devine Lumină
prin fitil
învăţ să luminez

vibraţii în plasa de fum

în plasa perfidă
a zilei de ieri
lacrimile se confundă
cu transpiraţia

te simt coardă vibrantă
până la ultima respiraţie mătorie

devin invizibilă
sub poarta sărutului
suspin şi dăruire
amintire de fum

Tinere în viaţă de-al meu sfat ia seamă,

Facerea de bine e viol de mamă

Cine-ţi spune altfel, vrea ca să greşeşti

Chiar de faci un bine, bine nu…

Vorbisem despre holde-mbietoare,

Era discursul meu de sărbătoare,

Când am tăcut m-am odihnit un pic

Și am ales vulcanul cel mai mic.…

Mă vei uita printre cuvinte

mă vei şopti în seri târzii,

topind aducerile-aminte

pe vatra multor nebunii.

Voi fi din nou un oarecare

ce-n viata ta l-ai întâlnit,

i-ai dat un răsărit de soare

şi-ntr-un final l-ai părăsit.

Nevinovat te-a strâns la piept

cu zâmbet sincer în priviri,

şi-n trupul meu azi îl aştept

pierdutul sincerei uimiri.

Te-a vrut, atât de mult te-a vrut

că-n lacrimi ţi-a zidit…

                           ei, Mădălinei

În ochii cu pleoape grele

absorbind căldura soarelui,

orele treceau.

Dădeau o lumină caldă

într-o letargie completă.

Se lăsa purtat de reverie

după o tăcere îndelungată

cu sufletul vrăjit

numai de el ştiut,

în gând mereu

să urmărească defilarea

îngerului păzitor.

Îşi trecu mâna cu mângâiere

ce se desfăşura…

Pironit în loc, soarele

trimitea îmbrăcându-se

în linişte, limbi de lumină.

Bătrânul Will pierdut e prin sonete

sau prin cămări de fragede fecioare

cuvânt descânte mândre Juliete

sau îmblânzească demonii din mare

asemeni lui cuvântul nostru poate

întoarce lună-n drumul către soare

el îmblânzeşte valurile toate

sau ne îngroapă-n muntele de sare

cuvânt –deochi ascundem iar în peşteri

pe vârf de munte rătăcit în noi

călit în foc de făurarii meşteri

şi-nnobilat de stele şi de ploi…

O altă vară fără tine-și țese vremea-n verde

Și tu-n dantele fine de tăcere mă-nfășori,

Ierburi necosite trupul cum să mi-l dezmierde

Când tu nu ești, dar tot mai rau, cu încă-o zi, mă dori?

Coboară ceața peste dimineți în rotocoale,

Străină-mi sunt, străină trebuia să-ți fiu și ție,

Prin zile fără zori și de culoare tot mai…

Tristeţi ferecate cu o mie de uşi

Flămânde iubiri mor zilnic ascunse,

Pe chipuri de ceară stinghere păpuşi,

Fardează cu zâmbet dureri nepătrunse.…

Sunt tot aici! Chiar dacă nu mai pare

Că răscolesc cenuşa-acelui vis,

Vibrez a zbor în doi, a-mbrăţişare

Şi cerul meu e tot întredeschis.

În cuib de braţe-ascund o amânare.

Numai acum nu pot ca să-ţi zâmbesc,

Să-mi strig iubirea peste munţi şi mare

Şi să te chem, aşa cum îmi doresc.

Pe orice drum de gând mi-apari devreme

Şi mă-nsoţeşti la fiecare pas

Povestea noastră trece peste vreme

Ca un torent…

Atunci când mă gândesc la tine

un codru fermecat în minte-mi vine, 

te văd prin lăstărişul verde

halucinant halou,

alergi, himeră verde

prin verde pal tablou...…

dacă aș fi aureolă

o aureolă prin care să treci degetul

ca și cum nu a fost



să mă împletesc liber

când universul întreg te caută

să miros a fată după somn

apoi să mă alungi în zborul unei amiezi toride



de aș pluti cu nerușinare în tine

așa cum lumea s-a adăposit în numele unei taine

cum merindele lunii ar îmbrățișa soarele



mâna mea să rămână goală de vise

încă un cer fierbinte pătruns de firul ierbii

încă…

Îmi strâng lumină de din piatra mută

şi o zidesc culoare pe un cer

tu mă îmbii cu strofa ne’ncepută

muşcând din ea încep şi eu să sper

înalț castele pe nisipul mării

caut cuvânt ascuns la cap de dig

mă vărs cu fluviul înspre largul zării

când nu mai pot încep ca să te strig

mansarda ta e gara din poeme

din care nu mai pleacă niciun tren

am coborât de mult din astă vreme

decolorată umbră pe-un desen

te…

Nu pot să-ţi port pe braţe-ntreg amurgul

mi-e teamă-n lumea lui neprimitoare,

când printre stele-aleargă demiurgul

şi fluturi albi tresar pe fiecare floare.

Sunt azi îndrăgostit de frumuseţi stinghere

şi nu plătesc când ochii-mi lăcrimează,

eu n-am predat stindardul clipei efemere

chiar dacă dincolo de vise se-nnoptează.

Trec uneori cu tâmplele scăldate de lumină

prin templul tău zidit din…

Când m-ai uitat, în zori, pe drumul serii,

Eu mi-am făcut din stele un palat

Și-am scris ceva cu ochii depărtării –

Ceva despre un crez…

Notă de constatare:

"Erorile din  text este făcute din greşeală"

Iubito, ies deseară-n patrulare

Cum aţi binevoit să-mi ordonaţi

In uniforma nouă din dotare…