Poem... în verde

[Emil Dumitru]

Atunci când mă gândesc la tine

un codru fermecat în minte-mi vine, 

te văd prin lăstărişul verde

halucinant halou,
alergi, himeră verde

prin verde pal tablou...

Prin fermecatul codru

eu ziua rătăcesc 
ca solitarul cuc, o cucă să-mi găsesc... 
iar prin virginele poiene

cu apă ochi,

stătută
invoc divinitatea sperând că mă ajută...

Şi-n codru noaptea vine

cu paşi pitici şi moi 
iar stele cad spre a muri

peste copacii goi...
şi a visare ochii-nchid,

te-aştept himeră verde, 
o clipă-n ochiul minţii doresc a te revede…

,,Ascultă-mă Zamolxe, tu, zeul meu cel românesc, de eşti,
ce vrei în schimb, iubita verde de-mi găseşti?"
,,Vreau viaţa ta cea pământeană, vreau eu, un Zeu, să gust iubire,
de-o veşnicie lumea mea e rece, m-am săturat de nemurire!"
,,Sunt uluit, pentru o viaţă pământeană, tu marele meu Zeu,
renunţi aşa de simplu, la paradisul tău!?"
,,O, pământean, renunţ, vreau mângâieri lumeşti,
zeiţele sunt reci, nu au căldura mâinii, femeii pământeşti! "
,,O, preamărite Zeu, rămâi în ceruri, de poţi să mă-nţelegi,
căci lumea mea e mincinoasă şi are... alte legi!"

 

Şi se-nverzi tot cerul

lumini fulgerătoare verzi, 

jucau în jurul meu
din iadul tot descătuşă Zamolxe, 

veninul verde, ce inimă de Zeu!...

Şi codrul meu cel fermecat,

şi el de dor, se înverzise
iară iubita mea cea verde

prin limbi de verde foc dansând… se stinse.

 

Ciudat, ce verde e poiana

iar codrul verde fermecat subit,
de-atâta foc de dor şi verde

pentru vecie... a murit!

 

[Emil Dumitru]

Doamna Iris Marinov, mulţumesc pentru lectură!

Cu roz, încă nu am scris, dar poate fi o temă pentru viitor, nu?

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Domnule Ion Lazăr da Coza, totuşi mă bucur din tot poemul, un vers a fost remarcat de domnia voastră!

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Doamna Gina, vă mulţumesc pentru lectură!

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Augusta, mulţumesc pentru lectură!

Am schimbat romanţa în poem... ai dreptate.

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Doamna Vasilisia, mulţumesc pentru lectură! 

După ce voi termina romanul IUS şi ISA, am să revin asupra poemului şi am să scriu şi o variantă mai scurtă. Spre ruşinea mea, recunosc că nu am citit basmul ,,Fata din grădina de aur''!

[Emil Dumitru]

Doamna Lecu Rodica, vă mulţumesc pentru lectură şi mesajul lăsat. Vă mai mulţumesc din toată inima şi pentru gândurile  postate la ,,Drumul meu unic'', e adevărat şi mă bucur că aţi înţeles exact ce am vrut să transmit.

Cu prietenie, 

[Ion Lazăr da Coza]

Sincer, aș renunța la acest poem. Asemănare cu Luceafărul eminescian și efortul de a te distanța de el, sunt prea evidente.

Am remarcat acest vers superb, el însuși un poem: prin limbi de verde foc dansând… se stinse.

da Coza

[gina zaharia]

Romanță ascendentă, care adună înălțimi și venin, deopotrivă...

Cu plăcerea lecturii,

[Chris]

Da, e mai mult un poem-basm decât o romanţă, aşa cum ştiu eu romanţa! Am citit cu plăcere, :))

[Vasilisia Lazăr]

Un poem care seamănă puțin și cu basmul „Fata din grădina de aur” și cu „Luceafărul”, scris într-o manieră proprie. Imagini deosebite, predomină verdele. Poate reușiți s-o mai concentrați puțin.

Drag,