Părinţii noştri, regii Lear

Ţi-e frig în noi, părinte

Lear,

coroana grea şi

sceptrul sfărâmat

în ochii tăi, lumina

naşte

stele moarte de nesomn

şi umbre, adâncind absenţe…

te rogi, fără să ştii

în care zare zeii,

umili şi obosiţi

s-au risipit

Muntele, e doar o piatră

crescută monstruos

palatul,

un imens labirint

şi tu,

un strigăt mut, un…

Mecanism uscat, scârţâitor, sfâşietor

ca un ochi lovit brusc de orbire

e viaţa noastră fără lacrimi.

Pe praful pământului

împăiejenindu-se privirea

şi-mpovărând înăsprite inimi,

se toarnă gânduri

în tiparul sentimentelor

să trezească puternice emoţii

pierdute-n lupte timpurii.

Aştept din ochii storşi,

o ploaie să… cadă.

De-a lungul leneşelor

ore de-ntuneric aşternute de vreme,

razele dintr-o schiţă stângace

a răsăritului de soare

desenau un dreptunghi de… lumină.

Cât o să mai ţină şandramaua ?

În zadar îi punem poze noi

O cârpim, o dăm cu bidineaua,

Ea e tot murdară de noroi

Am vândut tot ce-am avut, salteaua.

Am vândut şi coşul de gunoi

Cât o să mai ţină şandramaua ?

În zadar îi punem poze noi

A ajuns prea mare…

gânduri de  iarna

o frunză bate galbenă-n fereastră

semn că toamna pleacă din livezi,

vântul printr-o pasăre măiastră

ne-anunță  viscole și cu zăpezi.

zarea-ntreagă tristă-mi dă fiori

viscolind în gând numai tăceri,…

încă o suliță pe cer prin care trec fluvii de foc

fără strigătul unui melc-anotimp



prea desculți să mai intrăm în trup



încă ducem tarziul spre lună

unde visele îți infing colții în gât

și cresc ca un vrej de fasole prin tavan

ca într-un loc unde poți rosti nemurirea



doar puțină lumină în singurul refugiu

care ne mai rabdă surparea



și ne-am vândut unei gropi comune

cu pulbere de soare încă pe mâini



la…

fiecare vrea să lase ceva în urmă

un copil,

un poem,

o icoană…

ne e frică de moarte,

de noapte,

de frigul ajuns la inimă…

e şi acesta

un soi de botez,

întors…

primim toţi

acelaşi nume: Toma!

Închis

în camera depărtării,

singur,

cu voce tare gândeam

să câştig timp

să am răgazul să pregătesc

viaţa alături de fiinţa aleasă,

să fie un repaus fără sfârşit,

un calm animalic,

o lungă siestă la soare.

LA  JUDECATĂ: PLANETA  SAU  OMUL?

eu şi planeta între maxilarele timpului cancerigen

deşirăm meridiane de efemer şi veşnicii între coastele văzduhului

din noi

masca grotescului concurează să-mpartă

tron de masochist handicapat cu viclenia…

Am scris despre iubire și-am uitat

Să trec cuvântul dincolo de gând,

Când primăveri din mine au plecat

Fără să știu de ce, și până când.



Am scris cândva de stele căzătoare ,

Fără să știu că zările au plâns,

Lăsând pustiu prin clipe trecătoare

Când timpul într-o lacrimă le-a strâns.



Am scris cândva de țărmuri fără mare

Unde destinul încă mai suspină,

Am scris când ne-a durut pe fiecare

De…

Trimit cateva catrene scrise de pustii mei, clasa aIII-a, in proiectul ,,Sunt..." (Sinca Veche, Brasov)

Sunt…

Sunt fetiţă aranjată

Mândră , foarte ordonată,

Păru-i mereu pieptănat

Şi corpul-l menţin curat..

Sunt cuminte, dar şi rea,

O iubesc pe mama mea;

Ea pe mine că-s isteaţă,

Deşi sunt prea vorbăreaţă.

(Ioana Gabor)

Sunt o fată învăţată,

Gospodină şi curată,

Iar la şcoală când mă duc,

Scot o carte şi mă…

ecou al eliberării de mine

parcă mai ieri

am trecut prin peştera morţii

până la celălalt capăt

şi nu am înţeles

străbătusem  raiul

sau flăcările cerului…

las cerul

să-şi despletească ploile asupră-mi

las fulgerele

să cadă în jurul meu

şi accept

că unul mă poate nimeri

nu îmi astup urechile

când tună: e un avertisment…

toate

sunt un mod

de a mă lua la trântă,

sperând

că înfrângerea mea

va fi victoria

îngerului!

Cais neînflorit în primăvară

neroditor,

lipsit de zumzetul

albinelor ce-ar trebui

să-mi culegă polenul

din preaplinul inimii.

Floare fără rădacină,

trecătoare prin viaţă

ce s-ar usca la prima neudare

cu dragoste.

Pământ fără ploi,

uscat în arşiţa verii

şi cer fără curcubeu.

Mare fără de ţărm

şi fară de pescăruşi.

Copac desfunzit,

lipsit de iubirea

frunzei ce îl înveleşte

ca pe un copil înainte

de…

În timpul acesta,

al tihnei celei mai desăvârşite,

dacă îţi impui,

poţi să adormi,

trebuie doar

să mai aştepţi o zi,

încă o zi

şi încă o zi

din închisoarea depărtării,

să fii liber.

 Suflet umil

 frumos

 închis în lemn

 de abanos

 sculptură vie

 de om bun

 în lemn de

 indian nebun

 ai zâmbet gratis

 pentru toți

 ne faci un vis

 din albe nopți

 ești un OM bun

 prieten drag

 suflet frumos

 închis în lemn

 curat

 de…

pașilor tăi

că au știut

ce să umble

nu în genunchi

ochilor tăi

pentru căutarea

asiduă de clar

pe dinăuntru

buzelor tale

că au incantat

tremurând fierbinte

rugă pe de rost

mâinilor tale

că au sfârșit frumos

încătușându-mă

spre…

Învolburat mi-e râul de cuvinte!

Respir abrupt, pe-un povârniş de gând.

Iar mă trezesc aducerile-aminte

În lanul-n care macii sângerând

Se tânguie a vară irosită,

A întâmplare scrisă bold-uit

Pe zidul renunţării! Copleşită

De vântu-nstrăinării, înteţit

În primul arc de cerc dintre atingeri

Nealterat de umbre şi  tăceri,

Gust tot mai des amarul din constrângeri.

Nu uit că ţi-am fost vis până mai…

Părea

că nu mai aveam

forţa fizică

pentru a mă înălţa puţin,

deasupra acelui vid

pentru a realiza

cel putin ameţeala,

abrutizarea

că timpul zboară.