ÎNTOARCEREA ACASĂ

În gara fluturilor

m-a părăsit ultimul dor

îmbrăcat prea subţire în efemer

la micul dejun a fost băut din pumni de neant

să-şi revigoreze izvorul beatitudinii

 …

Apare o viață și clipă de clipă

se nalță la ceruri un suflet stingher

zburat-am prin aer cu rana-n aripă

și am poposit pe-o statuie de fier.

.

Apare o viață și alta se duce

pe râuri de lacrimi să trecă vreun Styx.

Luntrașul, că-i lacom, moneda apuce,

eu vreau să mă nalț către soare ca Sfinx.

.

Apare chiar viața și zboară spre stele

iar chipu-i de ape se lasă umbrit,

n-am bani ca să-i cumpăr minuni şi…

romanță

au adormit petalele în glastră,

se pierd în frigul nopților albastre,

sub umbra tainică de la fereastră,

s-au veștejit ca dragostele noastre.

zadarnic vreau ca florile să-nvie

și-ncerc să le ating ușor cu mâna,…

Senzaţia singurătăţii

lovi în miezul fiinţei

umbra neîncrederii

din negrul ochilor

ce strabăteau

ca nişte lumini necruţătoare,

dansând în razele

soarelui de dimineaţă.

Mă opresc aici cu viața

Dincolo va fi alt drum,

Peste care astăzi ceața

Cade-n valuri ca un fum.



Sunt truditul care moare

Cum se moare pe pământ,

Mutând soarele din zare

Lângă fruntea unui sfânt.



Nu știu câte griji voi duce

Sau în urmă-mi vor rămâne,

Voi afla când lângă cruce

Multe stele-mi vor apune.



Voi veni să-mi cer iertare

C-am plecat atât de trist,

Dar iubind amurg și floare

Am…

(parodie după Ioan Grigoraş )

Ce lungă-i noaptea baby fara tine

Când eu insomniac printre clondire

Imi amintesc cum inca erau pline

Si le-am golit pe toate in nestire

*

Nu pot sa uit în clipa de iubire

Cum  din privire mă mustrai tăcută

Să nu mai…

Se auzea zgomotul înăbuşit

al unei linişti, plină

de spaima vagă,

transformând lumina slabă

a înserării,

într-o obscuritate gălbuie

deasupra capului. Noaptea…

cuvintele tămăduitoare

şi-au respirat harul într-o altă poveste

şi tocmai de aceea

apele gândului meu

îşi tremură din nou înţelesul

în prundişul tăcut

încă o za de-ntuneric

în lanţul convingerilor

încă o etichetă de teamă

şi un staccato interminabil

mi-abreviază culorile calde

în acronimul ştiut

vrând nevrând

zilele devin şine de cale ferată

pe care se târăsc viermi de mătase

proaspăt decupaţi din palmele tale

îmbrăţişează prin gări pustii

suflete prea strâmte să încapă în trupuri de metal

şi mor odată cu atingerea

cafeaua băută pe jumate

îmi aminteşte de nopţile cu insomnii acute

în care liniştea îmi înţepa inima

ca-ntr-un ritual voodoo

nu murea nimeni

doar bătăile se opreau…

aș fi vrut să întreb pe Dumnezeu

cum se deschide o floare fără soare

și mi s-a umplut o poartă cu șerpuiri





numai tu îmi umbli pe buzele tuturor celulelor

ca și când te-ai născut în duminica mea

numai tu știi cum să respiri aceeași secundă



știu că iarna asta curge după un foc



poți intra chiar dacă alerg mai mult prin strigăt

fără să învăț înmulțirea



într-un om cu o moarte sub noapte

nu poți găsi apa pentru…

n-am rămas niciodată singură

am avut de arat niște holde înflorite cândva

la flacăra candelabrelor

le-ai mângâiat și tu…

În încercarea timpurie

de a-şi asigura existenţa

în zbuciumul universal,

peste valuri de capete,

o rătăcire a minţii

s-arată neobişnuită.

Iubito, mi-e dor de cuvinte

De nopțile strânse-n sărut,

De roua tăcerii fierbinte

Ce-n taină pe trup ne-a căzut.



Iubito, s-au strâns lângă mine

Plecatele păsări prin zări,

Să-mi spună că noaptea revine

Iubirea pe-aceleași cărări.



Rămâi să privim cum se-aprinde

Pe cer candelabrul cu stele,

Și-n cercuri de foc ne cuprinde

Minunea crescută-ntre ele.



Iubito, în brațe m-adună

Când cresc curcubeie-n…

cum ai ajuns temnicerul prizonier

îți atingi oglinda cu degetul arătător

de parcă acolo-i o singurătate într-un picior



gratiile se lipesc de ochi

numai amintirea mea îți mai încape între umeri



atât de departe



ți-am spus că mă doare cheia cu flori

că tac ca un pescăruș deasupra golului de cer

nici nu știi că în ultima vreme

căderile îmi beau sângele



stai liniștit

dacă dintr-odată ți se arată chipul meu…

eu nu mă joc de-a viața

eu nu mă joc de-a viața, chiar trăiesc,

eu nu mă joc de-a viața, chiar iubesc,

eu nu mă joc de-a viața, iubesc luna

și viscolul luminii ce arde-ntotdeauna.

eu nu mă joc de-a viața, visez flori

și bocetul din doină…

Tristă este azi pădurea

A rămas fără veşminte,

Eu sunt astăzi ca şi dânsa

Răvăşită de cuvinte.

Ea - rănită de furtună

Şi de friguri şi de ploi,

Eu cuprinsă de răceala

Ce se lasă peste noi.

Păsări zgribulite zboară

Peste toţi copacii goi,

Noi ne zbatem să dispară

Focul dragostei din noi.

Unde eşti tu primavară

Să aduci frunza căzută?

Iară mie - bucuria

Şi iubirea…

Speranţa în care

trecutul, prezentul

slujesc împrejurări

ale minţii sugestive

într-o cadenţă perfectă -

viitorul.

PREZENŢA  ÎN  CLIPĂ

Între prozaic şi magie,

harul rotunjeşte efemerul după vibraţia

cea mai înaltă

ţesătura cu fir de prezenţă a vieţii

mereu desenează arabescuri subtile cerbicind

să-şi iasă din perimetre…

Întunericul

zugrăvea sumbru

abrutizarea oamenilor

indiferenţi,

intelectul lor epuizat

coborât în semiconştienţă.

O viaţă-ntr-un abis.

Aştept… lumina.

Aici s-a întrerupt tăcerea şi parcă timpul a vorbit

De nestatornicia clipei şi chipul ei îmbătrânit, 

Cu fruntea oglindind păcate şi ridul ca un evantai 

Ţinut în mână de domniţe în faţa porţilor de rai. 

Doar sufletul mai plânge încă, el neştiind că ai murit 

Când picurau din ramuri frunze pe trotuarul părăsit,

S-a rupt în două o minune cu aripi mari cât…