Viermi de mătase

[Marcel Vişa]

vrând nevrând

zilele devin şine de cale ferată

pe care se târăsc viermi de mătase

proaspăt decupaţi din palmele tale

îmbrăţişează prin gări pustii

suflete prea strâmte să încapă în trupuri de metal

şi mor odată cu atingerea

 

cafeaua băută pe jumate

îmi aminteşte de nopţile cu insomnii acute

în care liniştea îmi înţepa inima

ca-ntr-un ritual voodoo

nu murea nimeni

doar bătăile se opreau treptat

 

cu degetele încleştate pe torţile ceştilor

apar şi dispar arlechini

muribunzi odată cu înserarea

 

din coşuri

amintirile aprinse fumegă

în jurul lunii

buzele-mi ard eclipsate de sărutul tăcerii

îmi aşez capul în ghilotina lui şi aştept uitarea

precum un evadat clipa întoarcerii la captivitate

 

doare fiecare minut

în care mătasea trupului tău

nu mă preschimbă într-un cocon de iubire

[Marcel Vişa]

va multumesc!

[Nuța Istrate Gangan]

"uita-ma
dar nu ma da uitarii
pastreaza-ma infasurata

in matasea neuitarilor tale, darling":) (NIG-Nu ma uita:)

[gina zaharia]

apar și dispar arlechini muribunzi - un joc de cristal din care vor rămâne sunete de ieri

frumos, Marcel! admirație!

[Sofia Sincă]

Dincolo de cuvinte, de metafore percepem vibraţia adâncă şi rezonanta poetică cu sufletului chinuit de setea existentei goale în afara iubirii. Singurul lucru cu adevărat important într-o viaţă anostă.

Poezia este superbă, Marcel!

Apreciere deosebită, Sofy!