Nu-mi spui
Nu-ţi spun
Timp şui
Nebun

Nu pot
Nu vrea
Timp mort
Să stea

Stricat
E tot
Uitat
Sunt mort

Nebun
Sau nu
Îţi spun
Stii tu

Doar nopţi
Şi eu
La porţi
Mereu

Nu cer
Nimic
Mai sper
Un pic

Cobor
Nu esti
Nu zbor
Trăieşti ?

Iubesc
Iubeşti?
Tânjesc
Mai eşti?

mi-adun pe stick aripile 

amintirile din eden

pe eva

scotocesc printre fluturi albi

fluturi negri

crisalide

începutul vieţii

îl înjur pe darwin

maimuţele

şi tot neamul lor

mă trag mai aproape

de dumnezeu

când focul din grotă se stinge

şi femeia atârnă de-o coastă

ne conectam prin USB-ul rugăciunii

transferăm date

viruşi

sentimente

conexiunea se întrerupe

la fiecare potop

archaeopteryx…

iată

ciocârlia aceea din pisc de zori

și-a întrerupt cântecul

cât să-l treacă de cealaltă parte a prăpastiei…

când pornesc să intru la tine

oamenii se îmbracă în haine flămânde



în lumina candelei rămân doar eu

cea dintâi și cea din urmă cină

unde flautul cântă



la mine pașii sunt albi



îmi e dat să fiu stăpâna trambulinelor

să sar peste pâcle

și peste iazuri unde nu încape creionul cerului



când pornesc pe firul din noi

fac noduri sub lupă

și îți crestez căptușeala cămășii

în câte anotimpuri vreau



nu mă îndoiesc…

mă uitam pe o felie de cozonac

am început să mănânc dar nu mâncam eu

corpul meu mânca și era lacom

și mi-a devenit indiferent

mi-am ridicat mâinile el mânca

si gura

mesteca fără silă

m-am dus la fereastră

doar să stau ghemuită

mai bine să fii tu aici să privim

fiecare sfârșitul lumii din celălalt

să mă învelesc cu întunericul tău.

IATĂ LUMEA

Dumnezeu
ostenit de risipiri
întoarce încă o filă în arterele cărţii
lumina despică apele facerii
şi se respiră

pruncul deschide gura abisului
şi ţipă

Doar când n-o să mai fiu,

voi zbura către stele

şi pe-o boare, târziu,

Îngâna-voi cu  ele

cântec lin.

.

Iar când n-o să mai am

nici o zbatere-n mine,

asculta-voi un psalm

sub copaci, pe coline,

la umbra de pin.

.

Dar  când neaua va cerne

pe pământu-ngheţat

și mormântu-a aşterne,

m-oi simţi apărat

de divin.

AURA POPA

                                                                                                                                          Motto

                                                                                 Printre mesajele-ţi profunde-am colindat

                                                                             şi mi-am ales pentru…

Am încercat să rup funia ce ne-a legat sufletele

Dar toate încercările au eșuat

Pentru că te-am cunoscut într-o iarnă

Și te-am iubit în alta

Iar anotimpurile dintre ele nu m-au lăsat,

Nu m-au lăsat să pătez zăpada

Cu vinovăția mea.

Mi-au spus să-ți cer iertare și fără să vreau

Am pus lângă suflet și inima

Dăruindu-le în speranța că voi fi vindecat

De tot ce nu ți-am spus în cele două ierni, 

Cu teama că mi-a fost mereu dragă…

printre râuri de cenușă

am tocmit o umbră-n ușă

să ne fie adăpost

mai…

cerul a îngenuncheat în fântâna

de la casa bunicilor

liniştea se încolăceşte peste

chipul uitat sub icoană

îmi pipăi obrajii

de jur împrejur

nicio dorinţă

doar iedera

urcată

peste…

Am crezut!

Nici nu mai știu ce.

Poate că verde

E doar rugina obișnuită

Dintre degetele de cupru

Ale timpului

Am vrut

Ca mușchii nordului

Să-mi arate unde e sudul.

Nicăieri nu e prezisă

Că iubirea doare

Într-un singur sens.

Poate e obișnuința

Privirii mereu spre vest

Sau rictus de viață.

Iartă-mă floare

Nu știam că-ți sunt

Chiar și…

Odată am visat
că poftele sufletelor
de dincolo de aici
se potolesc doar
prin limbile noastre.

Așa că

dis de dimineață

cu țigara aprinsă
am pus de cafea și fasolea la înmuiat.

Doamne…
ce poftă îmi e
de o viață!

25 08 2012
ȘTEFAN OANĂ

mi-au înflorit gerurile albe din siberii

aduse de bunul meu în desagă

sub piele mi-au înflorit

în sânge mi-au înflorit

inoculate de tine

veşnic în căutarea nisipurilor

de azur

număr poticnirile printre atacuri de panică

singur le faci faţă doar dacă închizi ochii

repetând în gând : bunu’ a venit cu siberiile

în traistă

Şi eu pot face asta…

Am piele găină

Descântecul nu prea functionează

Nu trebuie să fii singur…

eu cred că tracul orpheu n-a murit

eu cred că tracul orpheu n-a murit

el s-a reîncarnat  în acești poeți

care de la homer încoace visează

parnasul și coroana de lauri,

așa zicea pindar când i-a furat lira

și umbla pe câmp să vrăjască

păsările…

Le-au rămas mici hainele cuvintelor mele

Pocnesc silabele

Pe la cusături

Cuvinte adolescente explodate

Brusc în dimensiuni

Părăsesc sfera de aer colorat în care

Au incubat…

Şi ţie ,iubito ţi-au ramas mici sentimentele

La tine e însă mult mai uşor

Ai şifonierul plin

Pe sezoane…

Iubirea de vară

Plăcerea de duminică

O parada a te iubescurilor şi teurăscurilor

Pe un podium mult prea înalt pentru…

O primăvară este gândul tău!

O primăvară este gândul tău!

 …

Conturul nopţii

în…

nici nu ştiu…

e târziu să păşesc pe cărarea ce duce într-o inimă-clopot

e devreme să aşez pe fruntea de gânduri cunună din muguri de lună

e târziu să privesc copacii încărcaţi de zumzet şi dor

e devreme să citesc în nervurile unei frunze infinitul din doi

e târziu să plămădesc zori din pământul rotunjit cu lacrimi de înger

e devreme să prind secundele alungate de braţele universului

e târziu să…

De-nviere mă bociră,

de trezirea-mi adormiră

și mă tot plimbai haihui

suflet ne-mpăcat ce fui,

până-n zarea cea măreață

când trăgea spre dimineață.

Însă n-am știut să-ncui

noaptea neagră din călcâi

și mi s-a urcat spre tâmplă

visătoare și adâncă,

că senin mă-ntunecai

de culori mă lepădai

ca de al luminii strai.

Și mă-ntind s-ajung mai jos

de clădirea mea din os

unde șade făt frumos,

ce din steaua sa…