Suflu-n carnea ta de jar

Nu putea fi decât la echinocţiu. O recunoaştere a faptului cã poezia e la fel cu primãvara. Poeţii se mulţumesc sã fie un fel de efemeride care polenizezã cuvintele. Poate cã uneori şi-ar dori sã fie normali. Chiar încearcã. Sunt însã jalnici când o fac pe matematicenii. De la adunare şi pânã la matrice stabilesc legi atât de inutile încât par axiome. Nu demonstreazã zborul şi nici nu cautã mãiastrele de ou dar încearcã sã deseneze…

Azi las un gând ca semn spre înapoi 

în trecerea prin viaţă fără tine 

şi toate clipele plecate fără noi 

să le rechem, să plângă lângă mine. 

Din nefireasca stare să ne-alunge 

o teamă că prin noi ne-am rătăcit, 

şi propriul suflet nu ne mai ajunge 

să-mpodobim pustiul până la sfârşit. 



Copacii nu rodesc pe lângă…

îsi aleargă zorii pe drumuri de iarbă

nu-şi mai găseşte lacrima

lumea în care a crezut e rece

e un timp în care întemniţate-i mor cuvintele

sub respiraţia umedă a mucegaiului

dar se caţără orbit de gândurile care-i focalizează fiinţa

 …

Prin ploile ascunse-n părul meu,

Trecut-au primăveri şi toamne reci

Şi rătăcind,  al vieţii curcubeu,

A pus pe suflet aspre ipoteci.



Mi-a ferecat trăirile cu ani,

Iar zâmbetul a încurcat persoana

Pe umerii striviţi de bolovani

Îmi supurează neînchisă, rana.



Trăiesc, iubesc şi sunt adeseori

O flacăra ce arde-n disperare,

În limbi de foc ajung  pană la nori

Şi mă revărs în ploi vindecătoare.



Pun lacrima şi doru-n…

înainte de-a topi universul în tine și-a deveni lumină

ai lăsat scris pe frunze și-n curcubeul din iarbă: ferește-te de cei ce fac orgii

cu gânduri sulfurice

dependența de umbră e cancerigenă

în poante de genune

diagrama zilei colorează spațiu cunoscut

zic cei ce mă văd asemeni cu ei dar agonisesc avari…

1.Insomnie la marginea ferestrei mi-am uitat sufletul e buimac nu se mai termină corvoada nopților mele pline de sânge rănile neinventate deschid ochii pentru ele tristețea e marijuana zilnică nu ne mai strângem în cercul anonimilor puterea cuvintelor scade nici măcar tu omule cu joben auriu nu-mi mai zâmbești spun ziarele c-ar fi murit ultimul flașnetar



2. roata norocului roata norocului suntem un sac de…

de ce

distanţa dintre trup şi suflet,

nu poate fi ajunsă deşi,

(chiar şi) în odihna picioarelor,

ochii alergau şi

maşina de spălat gânduri,

a refulat aseară,

mi-a împrăştiat dorul

prin toată casa.

Aveam norocul de cu zi,

când ochelari mi-am luat

să văd acum, să-l strâng,

să nu las rămăşite din el

în…

 mi-ai pus sufletul pe bigudiuri

 hai să fim serioși

 cine a mai văzut suflet creț

 într-o zi am văzut un elefant zburând

 nici măcar n-avea aripi

 îl propulsa o iubire 

 până dincolo de atmosfera terestră

 și inima lui 

 se făcuse cât un purice

 oare puricii au inimă

 nu știu

 dar eu am inima cât un purice

 și sufletul creț

Câinele sufletului

Îngroapă strigăte,…

Râul curge prin mâinile noastre

Desenând firișoare sublim

Tu înoți în apele-albastre

Eu mă înec în propriul destin

unele lucruri nu cer anestezie

să privești de la etajul 9 spre punctul fix

orizontul cu o treaptă mai sus

decât ai putea îndura

fie și așa suspendat între ultimele cuvinte

femeia ta a obosit

și-a adunat cearcănele 

din toate (ne)dorințele

sunt colecționara durerilor 

umple buzunarul și pleacă

rămân cu bucata mea de drum

amestecul de praf și frunze

se pictează mai ușor

în griuri scurse prin…

E steaua nălucă. O lacrimă stinge,

În oasele albe topite-n altare,

Mormânt fără cruce, ucisă ’nchisoare……

Că m-am născut o vezi, nu am ce să-ţi mai spun,

era în anul ploii, într-un pierdut cătun,

la sânul unei toamne ispăşind concret

pedeapsa unui tragic şi nefiresc decret.



Eram doar o eşarfă plăpândă de rubin,

eram doar o tăcere şi-o lacrimă-n suspin,

cuvintele ascunse pe buze-au apărut

abia târziu, sub lună, primite c-un sărut.



Doar atunci sufragiul liber exprimat

mă aşeza pe lista de trist şi condamnat

fugarnic din iubire, spre albul…

cafeaua e fierbinte un horoscop banal

îmi cercetează interiorul

nu mă regăsesc închid intersecțiile

cu orice drum lăturalnic 

aud primăvara ca prin vis legat la…

de cafea

cu fumul de (ţi)gara

aşteptării,

se unduiau

(în ritmurile unui vals)

printre alţi şi alte,

în dimineaţa asta  

tulbure

înlăuntrul meu

cu seninul de afară

pierdut în valul

ce mi-a zdruncinat

ţărmul

poposit de tine

o vreme.  

 …

În drumul către soare-apune

am întâlnit păduri fără copaci,

şi curcubeie strânse-ntr-o genune

ca o iubire-n ochi de vârcolaci.

Au fost tăceri ţinându-se de mână

şi vise rătăcite-n nopţi târzii,

altar de stele dincolo de lună

şi nori ce se roteau prin galaxii.

Mănunchi de fulgere pe cer senin

în aşteptarea marilor furtuni,

blestem îmbobocit în flori de crin

pe unde trec ai viselor nebuni.

Atât de multe-au fost…

Înnoptăm în propriul târziu;

las peste cuvinte un fel de ceață nerostită

și mă întreb în privirile tale:

când mă privești, ești îndrăgostită?



urcă ceru-n sângele copacilor-

stelele au și pe pământ rădăcini.

plimbările în doi poartă aripi primăvara,

căci frumusețea zboară spre veniri.



diminețile nu mai sunt obosite,

ochii izvoarelor limpezesc mările;

vino spre mine cu tot sufletul,

să ne putem îmbrățișa…

Unghiile simt rodul  durerii,

Orice sperietoare îngheaţă în faţa plăcerii,

Răni usturătoare ţin de cuvinte,

Umerii coboară sub greutăţi tocite.

Mierea degetelor au semne-n…

zmeoaică ancorată

de visele mele clasice

de doi

(poveste alb negru

despre un el

aşteptând-o infinit pe ea)



vii 

şireată 

aleatoriu

 te aşezi stradivarius

pe arcuşul meu 

(manufacturat)

îl dai cu sacâz

mi-l acordezi

în patru game 

cu bemoli 

cu diezi

cântăm fără portativ

până la paroxism

(nici nu îţi pasă

de preinfarcturile mele)

râzi în do major

ţipi în si minor…