De ce mi-i dor când dor nu-i nimănui



Că e firesc sau nu - nu mă gândesc-

Nu știu nimic decât că-i omenesc

Să-mi fie dor, să-mi fie-n straniu fel

Nespus de dor, nespus de dor de el.



Îmi este tot ce am și ce nu am

Mi-i inimă, mi-i viață gram cu gram,

A nimănui mă știu, fără temei;

O călătoare fără drumul ei.



Și unde nu-s, și unde mă ivesc

Îmi duc cu mine portul…

sub umbră de geană

la vreme de sapă

în vreme de secetă

e vreme de prânz al durerii

ochiul ia lacrima la…

Trăiam fără să știu când o văd moartea

cu poalele-i stranii ridicate.

De la întrebări uitate de Dumnezeu

pe drumul misterios care-i intră și iese

din uter

am aflat că veșnicia este un ocean celest

în apele căruia spermatozoizi de vid

fecundează

ouăle nepătrunderii.

O să mă fac aripă de întuneric grăbit

să intre în rezonanță

cu marele gol divizat în raze de zădărnicie.

Trăiesc pentru ca  împleticitele-mi

aduceri…

Așa a fost să fie!

Un fir de praf plutește printre vânturi,

Nu își găsește loc unde să șadă,

E trist, însingurat și plin de gânduri,

Nu știe-n cine astăzi să mai creadă!

Cândva trăia cuprins de o iubire,

Era un suflet împlinit de dor,

Visa și alerga prin fericire,

Dar nu putea să spună tuturor.

Până-ntr-o zi, când clipa nemiloasă

Fără motiv, în cioburi l-a făcut,

L-a-nvăluit c-o boare dureroasă

 Nevrând…

nu-mi pasă

orizontul geme lezat în privire

vitrina lumii e mătuită

dezleg furtunile

deşerturile folosesc dialectul albatroșilor  

dragostea nu mai cerşește umil secunda normalității

extrag rădăcina pătrată a timpului

azurie

transpiraţia îmbrățișării deapănă febrele pielii

desfășor piruete în glezne

în călcâi de genune își duce ahile…

la balul etern

Se-aud romanțe prin plopii impari,

Se-ngoapă iubirea-n polenuri de aur,

Se mișcă pe ape un plaur,

Prin aburul serii,  iubito, apari.

 …

nu ai de clocotul ce-mi îngheaţă

trupul. Fraierul din mine, în gura

mare îşi strigă şoaptele. Doar ochii

îi las să mişune în grădină,

să-şi picure

stropii

pe urmele tale.

Habar nu ai.    

Noaptea obosită se-aşterne şi suspină,

Pe lumea adormită în câmpii de vis,

Cresc fiori în suflet - amară rădăcină,

Şi gândul mi se frânge pe margini de abis.



Sunt acum de piatră, în rece nemişcare

Şi încovoiat de zodii clipele măsor,

Când se scurg din viaţă cuprinse de mirare,

Iar din răsăritul magic văd apusul lor.…

mi-am amanetat sufletul

singurul

rămas intact

după seismul care

m-a lăsat pe drumuri

încercări de răscumpărare

stau la coada gândului

răscolesc orgolii

suspină cuvintele magice

aprind candela iubirii

îmbrăţişez destinul

sunt vie

După cum te mişti, eu ştiu că nu te am.

E-o disonanţă-n graţia majoră

Şi cad jertfă ca Verlain pe arsul ram

În părul tău găsind o auroră…

Da, dar nici îngerii n-or să ezite,

Căci corpul meu va naşte-o rugăciune,

Cu flori de sânge pur nedefinite

Să-mi cânţi amorul pentru goliciune.



 Ah, să nu speri să mai iubesc coşmarul

Când noaptea se va frânge într-o ură,

Căci…

Mai cheamă ispita cuvinte din noi,

În ochi, răsăritul se scurge-n amiază,

Ne picură şoapte, ne picură goi...

În stropi de argint un clinchet aşază.

Ne cheamă ispita trecutului, azi -

Doar ploi întristate, ascunse-n catrene,

Pictează albastru, în umbre de brazi,

Fărâme de cer rămase-ntre gene.

Mai cheamă ispita destinele reci -

Mirifică-i toamna în clipa varvară,

O brumă aşterne pe frunze,-n…

în ultima vreme

prefac stele în cuvinte

apoi le arunc într-o mare de liniște

să dau sens vidului care mă îmbrăcase

ca și când n-aș mai fi fost



în semne de lut adâncesc matca apei

și las lumina să curgă spre infinit

poate de aceea toți oamenii care mă îmbrățișează

devin într-o secundă îngeri

sau poate nu

poate eu greșesc

poate ei sunt îngerii care trec prin lumina…

Mărită mireasă, mărit fii tu mire,

E ziua cea mare, e Sfânta Unire,

Porniţi, azi, în viaţă, cu imnul iubirii

Şi fie-va calea uşoară şi dreaptă!

Hristos v-a unit să fiţi una în toate,

De astăzi, oriunde, un trup voi veţi face,

Purtându-vă crucea pe căi încercate

Veţi trece prin viaţă, veţi trece prin moarte,

Dar casa vă fie precum o cetate

Păzită, curată.

Cununi vă pun naşii, inele pe deget,

Iar Domnul trimite, din ceruri, Lumina,

Când îngerii…

în oraşul cu tâmple de chiciură

orologiile dezacordate

murind de foame

de-a lungul latului

blocuri ca nişte lăzi de zestre

în care cresc întâmplări fără sfârşit

dar mai ales fără început

amintiri cu gust de moarte

încleştate în ziduri

dimineaţa subţire ca un ţipăt

de resemnare

oasele ursitoarelor

pârguindu-se în ferestre

străzile cu nume de tăgadă

brăzdate arar de culorile vitezei

caldarâmuri tipărite…

clipa ca o nucă seacă lovește în pereții inimii mele

înăuntru o cămară aidoma unui beci cu vinuri rare

din care șiroieste uneori un sânge limpede

cât să astupe privirea în dopul zilei

de-o parte trecutul se preface în apă 

miriștile copilăriei se întind nestingherite

chiar și dorul își culcă urechea la pământ

să cuprindă poveștile

să le sădească în limba cerului

vezi ici-colo semințe de melancolie

cum au prins rădăcini în…

fiecare cuvânt 

 are cel puțin un înțeles

 eu nu mai am 

   rostul meu a fost să exist

 până la nonsens

 iată-mă 

 oare cine poate să mă-nțealeagă 

 dacă nici eu

 să mă traducă cineva

 în toate limbile pământului

Acum plutesc pe o mare certată

cu jucăriile de vânt

ale ciudatei fericiri

pe care ne-au promis-o valuri

cu limba tăiată.

S-ar putea să-i descriu adâncul

asurzit de convulsii

cu spuma transformată de nisip

în megafon

prin care mă cheamă la țărm

asfințitul.

Insula de timp unde te-am iubit

vâslește cu margini înfloritoare

spre libertatea uitării…

iubirii e să fii poet spuneam odată şi

n-am ştiut că el aleargă să mă prindă.

N-am fost, nu vreau să fiu decât

poetul iubirii mele. Nu mi-am minţit-o

niciodată. Am zburat în floarea vieţii

ce-şi deschidea petalele pentru mine.

Amar

e gândul 

când o afli

că nu o poţi avea

şi arzi în patul tău. 

Mă trădam doar pe mine cu iluzia. Mai aştept

o viaţă

şi încă o viaţă 

şi încă…