iubito

oare cum e să faci dragoste

la paris

să faci dragoste cu disperare

pe montmartre

pe eiffel

sau pe champs elysees

oare e la fel

ca în dormitorul nostru

cu tavan scorojit

şi miros de infern

ca în liftul blocat mereu

la subsolul existenţei ?

privesc ciufut

prin fereastra

 sufletului meu murdar

amintirile de prin plan

şi cele de pe…

Fantasmă                                                                                                                Adam



am zgâriat pe-un omoplat un înger                                                    Dumnezeu mi-a schiţat pe o coastă un înger

cu aripi mari întinse          …

nu ştiu de ce într-o dimineaţă

viile strugurilor albi vor deveni mai negre

şi soarele mai mur

iar numele într-un chenar

se va plimba pe sub ochiul înrourat al zilei

voi întâlni un prieten cu flori

un vecin cu lumină

transparenţi amândoi de parcă din sticlă oasele

le-ar asimila doar numere pare

doi două

cineva o să obtureze argintul oglinzii

cucul ceasului va îngâna un clipocit cu apă…

De-i scoică faţa lunii, corăbii îngheţate,

În oglindirea undei, se-nvăluie-n lumină,

Se risipesc în verde, pământul le anină

Pe degete de nufăr - închipuiri damnate;

Îmi năruie în palme doar paşii ce suspină.  

De-i rugă chipul lunii, un tropot emisferic

Respiră în surdină vecernia tăcerii;

Aud în glasul morţii misterul decăderii,

Cum dăltuie nisipul cu izul ezoteric;

Mareea-i ţărmul scoicii la capăt de…

m-a prins alergând cu privirea

prin pădurea ce-şi deschidea frunzele spre soare

şi ciripit ascuns în noapte,

se-nalţă în cântul iubirii

de albastru peste verdele întins pajişte

pentru petale roşii-

maci de viaţă.      

Duminicile ,toamna, au gust de tămâie,

Câmpia respiră dintre lanuri solemn,

Sus pe dealuri fură grauri gureşi din grâie

Cerul sculptează inimi livide în lemn.

Duminicile, toamna ,sunt grele, rotunde,

Frunzele galbene ţipă-n stol de cocori,

Ochiul vânăt al cerului se scurge-n unde ,

Peste apele tulburi trec valuri de nori.

Duminicile, toamna ,au şerpi la picioare,

Munţii îşi latră singurătatea-n stână ,

Căpriori…

amintirile, hoarde barbare

hoarde barbare,

 amintirile vin peste noi,

mai ales peste vârsta a treia,

 tu, femeie, şi eu,

va trebui să ne retragem

 undeva

să estompăm timpul,

 să…

absenţa ta este o matcă,

în jurul ei un stup creşte ca un turn Babel –

miere şi venin se pândesc în faguri;

esti geamănul resorbit înainte de naştere 

văd prin ochii şi palmele tale

descânt iubirea pe îndelete,

ca într-o cină de taină –

în balansul anotimpurilor 

sunt atâtea porți și niciun popas,

cine s-ar fi gândit să înnoade amiezile cu vitralii prăfuite

de cordonul ombilical al poeziei?

cine ar fi…

Veni-vor ierni la geamul meu,

Toate gătite de paradă,

Prin ele-o să te pierzi mereu

Rătăcitor om de zăpadă!

Te-oi recunoaște după glas,

Când viscolul va bate-n grabă,

Îmi vei șopti că am…

aştept lunetist prin tufişuri

de suflet

veşti de la tine

despre noi

mi-am cumparat recipient

de lacrimi

(să nu-mi mai inund tastatura)

şi aştept cu degetul-click

să deschizi ferestre în mine

“bun regăsit iubitule”

zici

“mi-e atâta dor de tine”

încarc

(recipientul rezistă)

„te iubesc atât de mult”

(îl schimb

oare am luat destule…

Obrazul nins de plânsul adormit

pe lenjerii pufoase de turcoaz,

abia te simte-n prag de răsărit

când noaptea se coboară din pervaz.

Tu te strecori aievea ca o boare

printre icoanele cu rame aurii,

cât rătăcesc tăcerile prin zare

ca nişte mânji cu genele-argintii.

Şi totuşi dimineţile-mi sunt pline

de nebunia nopţilor târzii,

tu eşti cu toată viaţa lângă mine

chiar dacă pleci de unde ai să…

Eu nu-s poet

din fundătura unui vis 

e greu s-atingi pragul emin. 

 

Doar viaţa îmi este poem 

când clipe amărui 

când frenezii 

un amalgam de lăuzii 

clipele albe, efemere. 

  

Mă scald în ape reci adeseori 

urechea-mi dreaptă este tot bolândă 

din vârfuri de copaci dalbi şi senini 

abia răzbat glasuri de primadone. 

  

Jumătate de veac trecuse peste mine 

când am deschis un ochi 

să văd

că pietrele…

am zgâriat pe-un  omoplat un înger

cu aripi mari întinse

între sărutul meu dintâi

și semnul tău de bun rămas

țâșneau hiene din orbite

când printre lacrimi de cristal

comete arse sub copite

să-mi cer iertare mă rugau

am zgâriat pe-un  omoplat un înger

sculptând ca un maestru

orgoliul lui

orgoliul lui gigant

prin pieptene de deziluzii

izvorul cunoașterii mi-a spus

că îngerii n-au nici o rană-n…

dar şi acel trup

tot de împrumut îmi era

verile lui

nu-şi mai puteau odihni amintirile

pe albul permanenţei

simt cum umbra mea

se răzbună

dezveşmântându-mi numele de taine

departele din mine se-nclină sub tăceri

la ora înţelesurilor

cadranele rodesc silabe târzii

dimineţile desenate pe începuturi

îmi netezesc

redutele oricărei schimbări

mi-a rămas doar mirosul prihănirii

veac de funingine…

mi-a tras noaptea peste ochi când soarele-şi trimitea

din preaplinul său, lumina prin ciripit de păsări

şi verde e totul în jur

cu susur de izvor adânc de vise  

să mă cuprindă îmbrăţişând

albastrul

ce stă să aştepte

înserarea cu ploaia de stele

ca o pătură

să acopere pământul.       

O să te devore vadul prin care treci

plutindă pe muchie de nehotărâre.

Cu sângele înseninării negre

malurile mlaștinii

au inundat răni îndrăgostite

de pulpele insomniei mele.

Pustiul din tălpile împăienjenirii

miroase a putrede bucurii

cioplite

de idoli lucrându-și podoabe

cu faimă roasă de riduri

cum aurul zădărniciei.

Ascultă târâișul…

Sunt azi opusul celui care-am fost

sortit să-ţi fie credincios şi bun,

cu sentimente vechi şi fără rost

din ale căror cioburi te adun.

Nu sta mirată ca-ntr-o rugăciune

de mângâiere braţele-au uitat,

ca de-un arcuş cu regretate strune

din farmecul viorii alungat.

Sărutul tău pe trup îmi sângerează

miracolul trăieşte într-un vis,

lângă fereastra vieţii se-nnoptează

şi stele plâng pe frunza de…

te iubesc de dinaintea timpului încărunţit în aşteptări

din vremea fără de trup când sufletele iscodeau în lut modele

cu aripa prinsă în butoniera visurilor

zburam în soare fără ancore pe pamânt

până în ziua în care ni s-a îngăduit a locui separat

în aceeaşi lume respirând culorile curcubeului

regăsindu-ne în apusuri lepădaţi de praf

la poveşti cu îngerii scăldaţi în mir de stele

te-am…

ți-aduc
un strop din vraja mării
să spele gândurile ninse
iubite

fiori de cer
îți las în piept
când neaducerile-aminte
ne prefac
în stele căzătoare

ne mor cuvintele
iubite
le smulgem din suflet
precum foile unui calendar
de anul trecut
pe care nu-l mai folosește nimeni

e toamnă

și mi-e brumă
fără tine

înspăimântător de trist

îmi doresc să-l urăsc

să mă găsesc o vrajă comună

în faţa iubirii mele…