inima / un cal troian

[Mihaela Roxana Boboc]

absenţa ta este o matcă,
în jurul ei un stup creşte ca un turn Babel –
miere şi venin se pândesc în faguri;
esti geamănul resorbit înainte de naştere 
văd prin ochii şi palmele tale
descânt iubirea pe îndelete,
ca într-o cină de taină –
în balansul anotimpurilor 
sunt atâtea porți și niciun popas,
cine s-ar fi gândit să înnoade amiezile cu vitralii prăfuite
de cordonul ombilical al poeziei?
cine ar fi crezut că un soldat de plumb îmi doarme într-un ventricul?

nici tu n-ai știut,
deși rupi din mine timpul ca o anafură
apoi te-ntrebi de unde roiesc cuvintele
așa că-ți arăt prisaca –
a mai crescut 
de când ți-ai strâns versurile
în culorile toamnei;
lipsește un acord subtil între respirație
și vocea ta –
azi nu mă pot scrie fără tine.

Mihaela Roxana Boboc & Laurenţiu Belizan
12 sept. 2014

[Mihaela Roxana Boboc]

Emil, mulțumim! Cred că fiecare purtăm cu noi și miere și venin! :)

[Emil Dumitru]

Dacă „azi nu mă pot scrie fără tine”, de vină e „absența ta” că „nici tu n-ai știut” ce catastrofă se paote întâmpla în stup, unde „miere și venin se pândesc în faguri”...  ( Acum mai am o dilemă: cine e mierea și cine e veninul?) 

Frumos !

[Mihaela Roxana Boboc]

Adelaide, mulțumesc mult!

[Valeria Merca]

...
"apoi te-ntrebi de unde roiesc cuvintele
așa că-ți arăt prisaca –
a mai crescut
de când ți-ai strâns versurile
în culorile toamnei;"
Semn de Admiratie, Mihaela!

[Mihaela Roxana Boboc]

Gina, și foc și apă :) Suntem greu de ghicit! 

Mulțumim, dragă prietenă!

[Mihaela Roxana Boboc]

Angi, frumoasă interpretare.

Sofy, mulțumesc. Legat de titlu, o să-l las pe Laurențiu să explice rolul ”/”, întrucât îi aparține.

Ion, mulțumesc mult.

[gina zaharia]

Admirație, poeții mei buzoieni! Dacă aș încerca să ghicesc ceva ți-aș repartiza,  Mihaela: miere şi venin se pândesc în faguri;/descânt iubirea pe îndelete,/ca într-o cină de taină/a mai crescut 
de când ți-ai strâns versurile în culorile toamnei/cine ar fi crezut că un soldat de plumb îmi doarme într-un ventricul? ... iar lui Laurențiu: în jurul ei un stup creşte ca un turn Babel –/cine s-ar fi gândit să înnoade amiezile cu vitralii prăfuite/de cordonul ombilical al poeziei?/lipsește un acord subtil între respirație și vocea ta, iar versul de finalul cred că-i tot al tău, Mihaela! Iar la titlu... inima-i a ta, calul troian al lui Laurențiu!
Acum spune, te rog, am ghicit ceva?:) Oricum , admirația rămâne totală!

[Ion Lazăr da Coza]

Superb, Mihaela! Imuabilă e legătura creație-creator.

Corectă e observația Sofiei referitoare la titlu.

da Coza

[Sofia Sincă]

Un text admirabil de iubire. Mai ales prima strofă.

Superbă şi reală oglindă a sufletelor de poeți.

Însă titlul, corect ar fi, inima - un cal troian. Oamenii de litere sunt datori să țină cont de corectitudinea limbii române.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Angi Cristea]

Cordonul ombilicat al poeziei ti-a dictat versuri construite modern, cu mesaj profund:arta este legata de iubire, singurul cal troian ce poate arde mistuitor o existenta.