De-i scoică faţa lunii...

[Iordachescu Dragos Nicolae]

De-i scoică faţa lunii, corăbii îngheţate,

În oglindirea undei, se-nvăluie-n lumină,

Se risipesc în verde, pământul le anină

Pe degete de nufăr - închipuiri damnate;

Îmi năruie în palme doar paşii ce suspină.  

 

De-i rugă chipul lunii, un tropot emisferic

Respiră în surdină vecernia tăcerii;

Aud în glasul morţii misterul decăderii,

Cum dăltuie nisipul cu izul ezoteric;

Mareea-i ţărmul scoicii la capăt de imperii.

 

De-i negru chipul lunii, pe oase-mi e rugină,

Urmez pe valuri marea, cohortele-n genune,

Cum stăruie cenuşa pe trupuri goliciune,

Născută-n blasfemie, o curvă misogină

Mă bântuie aievea, parfumu-i de tăciune.

 

De-i scoică faţa lunii, corăbii îngheţate,

Pe frunzele de nufăr, se risipesc damnate.

 

 

  14 septembrie 2014

 

© Dragoş Nicolae Iordăchescu

    Reproducerea, numai cu acordul scris al autorului.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Adelaide,

Îţi mulţumesc mult pentru semnul de lectură şi pentru apreciere! Admiraţia este reciprocă!

Complimente,

[Valeria Merca]

"...
De-i rugă chipul lunii, un tropot emisferic

Respiră în surdină vecernia tăcerii;

Aud în glasul morţii misterul decăderii,

Cum dăltuie nisipul cu izul ezoteric;

Mareea-i ţărmul scoicii la capăt de imperii."
Semn de Admiratie! Un poem desavarsit!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mulţumesc frumos, Alexandru! Onorat de comentariul lăsat în pagina mea!

Cu stimă,

[bolache alexandru]

O față diversificată a lunii, motiv poetic pentru a ne încânta  cu versul tău.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru lecturarea textului meu. Aşa este, am păstrat aceleaşi tipare prozodice şi acelaşi ritm. Este o altă faţetă... va mai fi una care va încheia acest ciclu. El are o anume destinaţie într-un proiect început în acest an şi care, cu ajutorul lui Dumnezeu, îl voi încheia anul viitor.

Complimente,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mulţumesc frumos, Angi! Sunt încântat de trecerea ta!

Complimente,

[Sofia Sincă]

O altă presupunere de față a lunii, cântată cu același patos și frenezie. Poezia este foarte frumoasă, dar pare o autopastișare a precedentei. Aceeași măsură, aceeași melodie în același caracter, doar alte cuvinte...

Este doar o părere...

Am citit cu plăcere.

Sofy

[Angi Cristea]

 Nu este decât o scoică cu o perlă închisă în ea. Felicitări, Dragoș. 

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mulţumesc, Ion, de trecere şi atenţia acordată! Va urma încă un text tot despre faţa lunii, tot pe aceeaşi structură, într-o altă ipostază. Atunci va lua sfârşit acest ciclu de trei texte, ciclu ce va avea o destinaţie precisă într-un proiect viitor.

Cu stimă,

[Ion Lazăr da Coza]

Am recitit cu interes o poezie de categorie grea.

da Coza