Totul curgea.

Din când în când

se auzea un foşnet

şi stelele îşi trimiteau

ultimele raze.

Zorii zilei se prelingeau

inundate de o lumină blândă.

Reflexele calde

răspândeau pace şi linişte.

Întunericul

se cuibărise în unghere

printre valuri de transpiraţie…,

respiraţia devenea

tot mai precipitată.

Fericire înlăcrimată…

de vreme ce te am la capătul strigătului

astăzi e ziua în care ceva transparent

mă inventează dintr-o pereche de cărări împletite





privește-mă din rugul de foc

nu ai dreptul să mă întrebi

de ce opresc o frunză care picură apa vie



vei înțelege mai târziu

poate prea târziu

că m-am născut din neputințele tăcerii





strânge-mi pântecul

în fiecare verigă ce clocotește

în contracții ce te micșorează…

 nu plâng

 privesc cu dor drumul ce urcă șerpuind

 cu zilele

 anii

 nici aici nu mai sunt acasă

 oriunde privesc

 îți simt șuierul șoaptelor lungite până-n tălpile goale

 de aceea ard

 arderi care surprind un râs diabolic de tobe

 un râs care desface în crisalide de gheață izvoare

 de ce

 nu mă alunga din vorbe 

 trădarea îmi udă mâinile

 sânii

 nu mă alunga din strigarea…

Eu sunt Cenuşăreasa cea trudită.

O zână m-a-nţeles, m-a ajutat

Şi-acum, în rochie de bal, gătită

Mă-nfiinţez cuminte la palat!



În jur sunt prinţi sunt şi prinţese

Ce se-nvârtesc în cercuri mari de viaţă.

În pieptul meu o vrajă tainic ţese

Iubirea pentru cel ce-mi stă în faţă.



Dintr-o privire, el îmi cere mâna

Iar eu mă văd…

Întruchipări de păsări mari,

nemăsurate, cu aripi de lumină

articulate-n flăcări

în foc și pară taie cerul

lovind în soare,

focul revărsând.

Erupe grav fiindul

neîncăput de vis,

în ardere se mișcă

lin înotând prin spații

și grația străină

mai mult decât un vis,

nu știm cuprinde totul

și nici nu ne-a fost dat.

În rațiunea pură

rămân doar linii albe

curbate după aștrii,

în calcule binare

și-n cunoștința noastră

sunt…

vis cu patru picioare

în spinarea statuiei care mă naşte…

De după nori,

luna se ivi, inundându-l

cu lumina sa lividă.

Îl asalta amintirea

sfâşiindu-i trupul străbătut

de o serie de umbre ce zburau.

Un amestec

din păcat, tristeţe şi nostalgie

într-o uşoară undă de împotrivire.

Ochii împroşcau scântei

şi se lăsau târâţi

de beţia momentului.

El Corrado picta suflete

nu era pictor

învăţase doar să citească

în inimi

nici nu era greu

tristeţea se născuse

odată cu El

copiii veneau fericiţi

la uşa colibei sale

şi ieşeau cu aripi de înger

femeile cernite

ieşeau zâmbind

chiar dacă roşul bordo

cu care El Corrado

le zugrăvea inima

li se…

Copilul de aur e în tine, e în noi,

mereu te priveşte, îţi surâde.

Chiar dacă valuri

peste timp trecură,

Priveşte-i zâmbetul…

În memoria pietrei, o poveste ...



Pentru fracţiuni de clipe se întâlnesc oamenii,

Cărări se împletesc în lumea lor de umbre

- o curgere tandră -

Poţi privi în oglindă cerul şi pământul,

Aici-acolo, oare, nu suntem tot noi pe aceeaşi pagină?

Desculţă bucuria păşeşte pe durerea intensă.



Un manuscrispt scris de divinitate eşti, un paradox pe care

mulţi nu-l înţeleg. Privind de pe o treaptă cauţi esenţa.

O poveste…

primul vals

este o duminică

răsplată pentru toate absențele felinarelor

izvorul

a întins șansa peste creștetul nostru

nu mai căutăm sens dimineții

în clipe sterile

duioșie

fluturi

atârnați ca pietrele în pieptul unui vis nătâng

primul vals

este o călătorie

într-o lacrimă bolnavă de așteptare

în marsupiul stejarului prea înverzit

ascultăm acorduri line

aici nu mai simțim aerul gri

al secundelor

 …

În reflexele roşietice

ale flăcărilor ce dansau,

umbrele se ghemuiseră în unghere.

O lacrimă mare

se prelinsese

peste beţia simţurilor.

Se aşternu tăcerea

peste rătăcirea

transpiraţiilor nocturne

tot mai abundente,

tânjind după lumină.

ARC PESTE SCRUMIRI

 Arc amorsat într-un genunchi orb

zăngănind din armură scrijelesc revolte

pe fiecare bucăţică de piele ce-ar putea să bucure

o inimă pocăită şi caldă

şantajată în temniţă

de-un…

 În Cartea Toamnei  am adormit la pagina numărul 20 …

 Scufiţa Roşie a adunat în coşul de nuiele albastre

 baloane de săpun  din preaplinul anilor secunde

poarta din lemn de suflet a cetăţii timpului

s-a deschis în ochii rotunjiţi de lumina celor trei licurici străjeri

 urletul  lupului aţipi  sub clinchetul  stelelor

 rămase din  vară în colţul din partea de apus a grădinii  cu meri

soarele se aşeză pe umărul drept sub…

vocea suavă știa să dea curs ploilor

 stângaci sau nu

 îndepărtai șuvița după lobul urechii

 să poți atârna povești

 te jucai

 aveai dreptate când afirmai că deții monopolul

 credeam când căldura palmelor tale

 adăpostea bujorul obrajilor

 când zâmbetul sorbea frumuseți

 petale într-un leagăn imaginar

    acum

   nu mai zâmbești

  ai ales de bunăvoie 

 ca solii gândurilor tale

  să bată…

Tanka* (IV)

Inexplicabil

Că fluturii de noapte

Cată lumina

Ce adesea e flacăra

De la o lumânare.

*Scurt poem japonez de numai cinci versuri, cu 31 de silabe…

In seara asta chefuim din nou

Va curge vinu-n noi ca o năpastă

Cu struguri dolofani ca un popou

Aromitoare via ne adastă

E Bachus iar al cramelor erou

Pentru banchet e noaptea  noastră fastă

In seara asta chefuim din…

Să văd cum dormi, să te sărut pe pleoape

În noaptea asta tandră e tot ce îmi doresc,

Să fiu același martor când luna-ți stă aproape

Iar stelele-n fereastră, în cercuri se rotesc.



Să te sărut cu viața cum n-am făcut vreodată

Păstrând o armonie între tăceri și gând,

Și-n lacrimile mele să-mi fii cea mai curată

Din tot atâtea ploi, ce-n tâmplă cad vibrând.



Să-mi fii ca o poveste care-o citesc cu drag

Când umbrele din…

probabil am crezut că sorii ne aparțin

că ținem timpul între buricele degetelor



noi nu suntem nimic mai mult

decât un cântec





raiul ne varsă vin

chiar pe fila unde scrie despre

geometria iubirii



cică pasărea pheonix

are un ochi cusut chiar de armătura pieptului tău

 cine  oare ne așează tremurul în extensii 

când hergheliile de fluturi ating crestele

de parcă nu e de ajuns fluorescența sângelui…