printre amintiri

se amăgesc cu false atingeri

ochii prea obosiți confundă albastrul cu cenușiul

și începutul cu neștiutul

pe fiecare cuvânt clipele înmuguresc un număr

ca și cum trecerea ar conta

 

pe sticla aburită desenez jucării din amintirea bunicii

 

zborul îmi fulgeră tâmpla

iubite

ia tu mărul și așază-l în formă de dragoste

la margine de drum

semn că-i cer iertare primăverii

 

 

dulcele fără de…

dacă ieri îţi repetai absenţa

în toamna asta nu-ţi mai reculeg vina

îţi las desprinderea de trunchi liberă

acoperă-ţi truda cu iarba cerului

nu-ţi cerşi drumul

dorinţe înnoptate  vor purta necunoscute urme

vezi câtă spaimă-i în neliniştea lumii

un zeu nu are…

nu pot numãra durerile

sunt ocupate cu recensãmântul frunzelor

cu plecarea cocorilor

din când în când un mãr roşu

fluturii nu mai au niciun rost

nicio floare pe niciun ram

ba câte o raţã sãlbaticã

chiar şi lebedele fug

nu cã ar cânta

nu ştiu notele

ori numai sfârşitul partiturii

nu tu un ou

nu tu o aripã de cearã

într-o inutilã cãldurã

ori…

Eşti visul  devenit aievea,

un înger care-l văd în fiecare noapte

am suferit ca un copac

rămas fără frunziş…

Visez cu ochii larg deschişi, târziu în noapte,

te văd zâmbind , inima-n piept mai tare bate

sunt doar cu tine sub cerul plin de stele,…

sechestraseră punctele colorate cu albastru pe hartă

se retrăgeau zilnic în pustiul creierelor

mânaţi de solidaritate şi puţină afecţiune

procentual erau peste media de admitere la şcoala de plagiatori

aveau săbiile confecţionate din oţel inoxidabil

se antrenaseră  să taie visuri

când ieşeau pe străzi mirosea a forţă brută

loveau cu privirea în structura de rezistenţă a podului...

laser de primă calitate

ruinele…

 Chiar dacă râd

nu mă trage de mânecă sunt un spaţiu  

costumul fiinţării mă strânge şi pe mine chiar dacă râd

şi-mi arăt dinţii zilelor

erupţii de supernove îmbracă omoplatul zborului

îmi târşesc paşii prin existenţe

poate…

numai cât mă privești
și uit drumul morții până la capăt
nici o stare de grație
nu și-a luxat secundele în dans


îndură-mă descântec peste noaptea ta


pătrunde-mă cu umerii
într-un tremur descătușat



și dacă mă trec prin tine
ascunde-mă unde fluturii nu dorm niciodată

Am strâns grămezi de suflet,

Apoi le-am pus pe masă

Şi am spus tuturor:

Luaţi e gratis.

Şi au venit…

Mi-e teamă...Să-ţi dezvălui adevărul?

Şi-aşa mă vezi într-o altă lumină

Am vrut schimbare şi mi-am tăiat părul

Puterea-mi e de-un timp doar o ruină.

Mă recunoaşte lumea…La paradă,

Văd degetele îndreptându-se spre mine.

Rumori desculţe-mi spun: viaţa e fadă

Dacă-i ţii zboru-ascuns printre rutine!

Şi mă-nchistez…În braţe ţin tăcerea

Şi-i leagăn tremurul uşor de pleoape.

În paşi grăbiţi pun drumul şi…

Cramponat

de cuvinte,

printr-o mişcare bruscă,

şi-a pus mâna pâlnie la ureche

dezamăgit şi puţin neliniştit

că timpul trece…

oricum.

eu am venit să vă spun că trăiesc

nu ştiu cât de bine mă veţi înţelege

mi-am permis să croiesc din noapte

o singură pelerină impermeabilă

fără zorzoane în stil medieval

am avut curajul să las un om de rând la intrare

el nu vede cablurile prin care m-am conectat la întuneric

se ţine de stâlpul gardului de beton

crezând că hoţii sapă cu unelte neconvenţionale

l-am servit cu bomboane

să-i crească nivelul de zahăr din…

îți port cămașa pe care ai țesut câmpurile

abia a înflorit

e sălbatică și interesantă…

am crezut că dincolo de toate

lucrurile de care depind

uneori

e locul în care se adună oamenii

ţinând între degete culoarea

fără de care n-ar exista celelalte



şi am nevoie de această culoare

fie doar şi pentru o singură…

văd un mâine într-o amiaza necoaptă

o aglomerare de orgolii globulare

parcă ar întinde plasa cavalerilor spânzuraţi 

de palmele pătate

îmi pătrund orgastic în creier resemnarea

aşa a fost scris

dar de cele mai multe ori

am nevoie de un oraş cu străzile netede

şi de acei îngeri dezertaţi

din toate lumile robotice

la…

Foc mergând pe ape

*   Galaxia din noi   *

identitatea se refuză

apă şi foc agaţă nou cer între arcade nici templu nici bordel stricător

diagonala perfecţiunii divide materie şi spirit

calcă pe bătătură Demiurgul refuză alinierea cuminte…

Astăzi, a fost mai trist amurgul decât ieri

Iar păsările se rotesc în cercuri mai obscure,

Întreaga zi se destrăma în vraja unei adieri

Tot așteptând, blestemul clipelor să-l fure.



M-am rătăcit prin labirintul vieții mele

Visând la răsăritul în care te-am pierdut,

Dar toate sunt amurg și-mi par atât de grele

Ca gestul unui înger, din lumea ta făcut.



La țărmul dintre gânduri un val de amintiri

Te-a dăruit iubirii din care n-ai…

despre mine îți vor spune femeile ce vor veni


o să ieșim din frunze în fugă 
când noaptea va deschide ușa 


ai să mă veghezi de câte ori vei auzi cântările 


mă vei simți pereche 
la cumpăna furtunilor 


mă apropii de prag 
primește-mă 


e limpede totul