crăciun

[Ariana Zburlea]

nu mai facem patul
oricum e seară și știi că moșul nu ajunge la noi
deși i-ar plăcea lampa din geam
ce luminează ca luceafărul când pune capul pe pernă
dar stăm între perne și noi, ca niște cerșetori în zăpadă
și privesc cum pictezi mantia de sânge a scufiței roșii
într-o ilustrație

nu mai facem patul
că arată mai bine
tava de ceai pe cearșafurile mototolite
sărutul nostru șifonat trebuie asortat
în această sufragerie alternativă de golani
unde boemia s-a-mbătat cu scorțișoară

îți sărut mâinile muncite și azi
și părul transpirat din ceafă
îndeplinești un rol, câteodată
de amorul artei străvechi
când bărbatul era zeu și cobora
să se-nsoare cu o muritoare
și o faci mai bine decât mama
dar tu ești suprema Gaia
că tu
nu ești traumatizată. nici feministă
extremistă
tu nici măcar nu iubești

tu ai contur de dragoste și înăuntru e lumină
unde m-ai ascuns și m-ai făcut un orb fericit
cu mâinile line ca un lied la pian
pielea de parcă a înghețat sângele în tine
pentru o cauză nobilă; și simt miros de portocale
mă îmbrac ca un sărman dintr-un roman de dickens
și mângâi cu buzele și ochii
toate podelele pe care le atingi cu tălpile goale
și beau toată apa cu care speli vasele

e crăciun. e noaptea care mă convinge
că n-aș vrea ca viața să fie doar apanajul
unui vis întrerupt
ne iubim atât de organic
încât nu mai avem nevoie de mame
e noaptea când nu ne facem patul
și mâncăm turtă dulce
devenind, pe rând, cea mai bună versiune
a copilului din noi
copilul tău se ține de mâna copilului meu și împreună
împodobesc brazii din toate pădurile lumii
cu globuri roșii

când ne atingem piepturile
ne bat în palme cărăbușii zburători
care chicotesc și se-așează singuri în brad
în loc de instalație
iubito, nici depresia nu se mai zbate în cutiile de fier
nu mai numără zilele din calendare, doar
ascultă și ea sinatra. am îmblânzit-o
cu ochii tăi din copilărie
și cred
că-n seara asta am avea până și potențialul
de a înțelege, cu zâmbetele nedrogate
că iisus chiar se naște.

[gina zaharia]

Am citit toate poemele postate, așa că las impresia mea aici. Poezia ta are încărcătură emoțională, vorbește, se aude, așadar, place. Te voi citi cu plăcere.

[Chris]

un poem amplu, se simte atmosfera de craciun pe care o vad in culori de gri inchis si rosu, am avut o stare de genul "suntem fericiti in nefericirea noastra", am intalnit imagini frumoase, interesante:

u ai contur de dragoste și înăuntru e lumină
unde m-ai ascuns și m-ai făcut un orb fericit

devenind, pe rând, cea mai bună versiune
a copilului din noi
copilul tău se ține de mâna copilului meu și împreună
împodobesc brazii din toate pădurile lumii
cu globuri roșii

si eu sunt de acord ca ultimele 2 strofe ar putea fi o poezie de sine statatoare

și beau toată apa cu care speli vasele... hmm, ca senzatie, nu stiu ce sa zic :))))

Bun venit!

[Grig Salvan]

O atmosferă de Crăciun în care ne regăsim, cu acele culori, mirosuri și sunete specifice magiei de sărbătoare, atmosferă prielnică unui episod de dragoste unic, de neuitat. Poate un pic prea lung textul, poate un pic încărcat, cu „balast” mai puțin liric, poate ar merge puțin „pieptănat”, oricând se poate reveni asupra lui. Dar, oricum, o lectură plăcută.

[bolache alexandru]

Chiar dacă nu e de sezon, poezia atrage prin atmosfera creată. Nostalgia Crăciunuilui printată prin versuri pline de sensibilitate, chiar dacă uneori așa cum spune și doamna Vasilisia sunt ușor bizare, vezi apa cu care speli toate vasele, te fac să îți dorești să vină mai repede Crăciunul, această sărbătoarele care în esență înseamnă promisiune iertării păcatelor... Așa cum spune și poezia, există potențial!

[petrut dan]

Și ceilalți colegi de pe site s-ar bucura și de părerile tale deci te încurajăm să comentezi, după cum ai citit și-n regulament ''așa-i într-un cenaclu'', cu drag! 

[Ariana Zburlea]

@Vasilisia Lazăr vă mulțumesc frumos pentru apreciere. am vrut să-l numesc ,,poem-stare”, pentru că asta mi-am dorit să fie și mă bucură enorm că a ajuns la dumneavoastră.

[Vasilisia Lazăr]

Bun venit, Ariana! Un început promițător. Mie mi-a plăcut poemul tău, mi-a indus o stare de bine. Ultimele două strofe mi-au plăcut mai mult. Chiar ar alcătui singure un poem. Sunt prinsă cu niște hârtii și nu am timpul necesar să fac acum o analiză mai amănunțită. Există pasaje care ar putea lipsi, de exemplu și mângâi cu buzele și ochii/ toate podelele pe care le atingi cu tălpile goale/ și beau toată apa cu care speli vasele. Am încercat să vizualizez imaginea și să o simt și nuuu. :) Mai sunt și altele, dar per total e un început bun. 

Cu drag!

[Ariana Zburlea]

@petrut dan, vă mulțumesc frumos. m-ar bucura să aud o părere din parte dvs. cam acesta e scopul meu aici, fiind amatoare.

[petrut dan]

Ar fi multe de spus, deocamdată bun venit pe Însemne, cu drag!