Pact

[Alina Ilie]

Din specul mă scrutează cu-aspectul buhăit

doar suvenirul trist al chipului trecut,
Frumos îndrăgostit, acum urât acut,
Schimonosit de timp și tot ce n-am avut.

Mă înfioară gândul că pasul următor
este final și …n-am decât să mor.
Ce visuri să mai năzui? Ce am de așteptat
când semnele arată capitol încheiat?

Mi-aș vinde sufletul pe-un corp mai tânăr!
S-o iau de la-nceput, anii să-i număr.
Să nu-mi mai fie statul o agonie, chin,
Pașii să nu-mi mai pară că merg și mă închin.

Să am iar trupul proaspăt înmugurit, frumos.
S-alerg spre orizonturi și să petrec spumos,
Să iubesc iar trupește și fără de hotar,
Dar să nu mai repet greșelile-n zadar.

Mă uit iar în oglindă. În gând sunt hotărât
să caut întâlnirea cu Răul cel știut,
Ca să îmi dea contractul, eu să îl iscălesc,
Primind astfel acceptul, din nou eu să trăiesc.

Picur un pic de sânge pe foaia ce rânjește,
O fantă se deschide și vremea se oprește.
Sub ochii mei s-arată năpasta-nfățișată
Inima se oprește… Tranzacție eșuată.

[gina zaharia]

Poate că nu e om care să nu-și dorească un pact cu viața, cu timpul. Versurile tale sunt cam pesimiste, fiorul liric s-a cam ascuns. Poate îl vom descoperi în scrierile care vor veni. 

[Alina Ilie]

Mulțumesc mult, Mihai Katin, pentru lectură și observații. Am renunțat la “tonifiat”.  “Răul cel știut” este Diavolul.

Vă mai aștept! 

[Mihai Katin]

Mi-aș vinde sufletul pe-un corp mai tânăr!
S-o iau de la-nceput, anii să-i număr....esentiala  este  tineretea  sufletului  si   se merita  sa  o  cautam  in  permanenta

Să am iar trupul zvelt, tonifiat, frumos.     tonifiat  este  atat de  prozaic  in  vibratia  aceasta lirica

Mă uit iar în oglindă. În gând sunt hotărât
să caut întâlnirea cu Răul cel știut,   cred  ca hotărâtă ar  fi   mai  inspirat...dar   Raul   este  omniprezent  ,nu  are  rost  o   intalnire,mai   puctual  decat  Glovo oricand ne sta  la  dispozitie!

Picur un pic de sânge pe foaia ce rânjește,
O fantă se deschide și vremea se oprește.
Sub ochii mei s-arată năpasta-nfățișată
Inima se oprește… Tranzacție eșuată.   catrenul   final   este   o  rezolvare  in  ghilimele  a  poemului  ,aceeasi  dilema  mefistofelica  ce   nu  vrea  sa ne  dea  pace!....

cu  multa  pretuire!