În fiecare lumină nouă

faţa i se făcea purpurie

atârnând peste o gură cu buzele crispate

căzut pe gânduri.

Cu o expresie nedumerită

mişca faţa pentru râs, zâmbet, lacrimi, durere.

În timp, raza palidă…

va trebui într-o joi…

Se despletise o cascadă

Sub ochii mei, întrebători.

Veneau prăpăstii să o vadă,

O pajişte râdea cu flori.

Creşteau poteci pe stânci de lună,

Lumina-n fante aiura.

Arcuşu-aluneca pe strună

Şi-ntr-un glissando scutura

Un cânt, ce îşi avea ecoul

În lăstărişu-acelui vis.

Se-amesteca vechiul cu noul

Pe-un şevalet de compromis.

Se despletise o cascadă,

Vuietul ei mă…

îmi arde gura niarne*

însetată

ca și cum

n-a sorbit deloc

din sărutul acestei vieți

mușcând din măr

am descoperit gustul cunoașterii

și aroma altui aer

salin

prin care

sufletul urcă și coboară…

pe pieptul meu cresc morminte

 fără piatra la căpătâi 

 ca niște pântece tumefiate tăinuiesc în ele  

 toți pruncii nenăscuți

 de toate femeile prin care am fost

 descălțat de ziua de mâine și gol 

 pe dinăuntru de toate zilele alea când 

 cel mai mult mi-am fost absent mie

 ție nu ți-am lipsit niciodată

 reciproca nu…

M-am născut să te-ntâlnesc pe tine

aşa mi s-a spus la naştere

vei găsi şi vei iubi una sau mai multe femei,

vei învăţa să plângi şi chiar să tipi în somn

liniştea trebuie spartă, ruptă din ramă

descătuşarea vine prin zbucium

scârtâitul privirii pe geamul zorilor

nu-i altceva decât o ruptură de vis

neîmpliniri în iubire se vând la pachet

tristeţea ca sortiment de gustat fără

a fi încălzit în suflet poartă nuanţe diferite

cred că s-a acrit…

nu recunosc în vene
bătăile aripilor diafane
pereţii camerei
în care s-a scris iubirea
au ars până la temelii

soarta ciupeşte

destramă coşmarul
vaselor pline de smoala

naivitatea gândurilor
adună curcubeie

rătăcită în eternitate
mintea
se supune vieţii

ȚINÂNDU-MĂ DE MÂNĂ

* Violettei Petre *

să conserv taina nemișcarea propriul ax resoarbe

cobor cu golgota pe umeri strigă înălțarea din praguri arzânde

următoarea odihnă să fie căptuşită de-o lună

smulsă din valuri

nessus bilet de expulzare semnează prea târziu

primitoare şi caldă îmbrățișarea din scoică spune poveste

ce încă nu mă…

trag jaluzelele orașului my cherry

îmi beau paharul cu absint

turnat pe trupul tău

ascult pink floyd

și caut telecomanda

dau cu pumnii în beznă de fiecare dată

când mi se pare că un demon mă pândește

pășesc cu grijă prin efervescența trăirilor tale

port cheia la gât și capul pe umeri

dar mințile

mințile my cherry

mi le-ai văzut pe undeva?

de când te-ai întâmplat prin patul meu le caut mereu

și nu mai suport liniștea de când…

ne-am aliniat ca două planete

 oamenii de știință ar spune că asta ar fi

 ceva de genul extraordinarului

 extraordinar… 

 mai dă-i încolo cu toată cunoașterea lor 

 nu știu nici măcar atâta lucru

 dragostea face minuni

 e adevărat că unu plus unu fac doi

 iar poeții

 poeții scriu poezie

 așa…

Ţintuit locului,

transpiraţia i se prelingea în ochi.

Carnea i se strânse de oase.

Se lupta încet cu trupul ţeapăn

şi simţea o răceală cum nu mai simţise,

o răceală plină…

Rămase

o clipă împietrit

cu respiraţia…

nu știu niarne*

dacă termenul spirit de comunitate

mai  suntem  îndreptǎțiți a-l folosi

lumea s-a înstrǎinat de lume

târându-se ca reptilele în propriul habitat

chiar dacǎ aparținem aceleiași încrengǎturi

sau deschidem aceeași ușǎ la bloc

rǎmânem la fel de necunoscuți…

A fost să fie vis ce se destramă

şi rostul să şi-l piardă până-n zori,

tablou de stele-n cerul fără ramă

cu viaţa noastră plină de fiori.

Am încercat mereu să-ţi fiu trăire

când nopţile seninul şi-au pierdut,

să pot primi o clipă de iubire

în schimbul unui vis necunoscut.

Erai printesa razelor de lună

cu muguri vii în părul despletit,

purtând eşarfă clipelor pe mână

când timpul între flori…

trupul s-a ofilit
de prea multele trădări
mugurii înțelepciunii
au devenit țepi
sfâșie mentalul colectiv
credința seceră
suflete-n asfințituri
încerc să reîntregesc
plânsetul ploii
să scald al inimii urlet
în mir și smirnă

Nu mă certa,

mai lasă-mă s-aprind o țigară

știi bine că plecarea ta, în piept iar o să mă doară

la fel, și noaptea aceasta

căzută pe-obrazul ce-ți poartă  sărutul,

și povestea în care am scris după sfârșit, iar începutul.

Nu privi urât

către fumul ce urcă spre stele,

în el adunate-s poate plecările tale, durerile mele

înțelege doar,

și nu-mi pedepsi cu lacrimi privirea

tu nu știi, dar mulți-au…

Să nu te pierd şi sufletul mi-aş da

Infrunt orice, jignirea sau durerea

Doresc să fiu mereu în preajma ta

Sub vraja ta mai dulce decât…

când îmi ridic corpul din scorbură 

dimineaţa îşi răsfrânge buze mari 

peste gesturile mele reflexe

un cer spart din care curg balele soarelui

printre păsări cleioase

viaţa bălteşte

tu cădelniţezi neantul

dintr-o râmă 

fericirea cântă…

Îşi târa

picioarele

cu respiraţia

normală

fără suspine

şi oftaturi

să atingă

liniştea.…