Am scris sute, mii de scrisori către cer,
Să aduc iubirea mai aproape de toți,
Toți oamenii pierduți și săraci de iubire.
Am strigat la cer prin faptele mele,
Am împărțit iubirea infinită
În definiții, oameni, plante, frați.
Și-am căzut, în genunchi
Când am văzut că iubirea erau ei, toți.
Eram și eu un orb
Ca toți cei din jurul meu...
Eu eram toți, în fiecare dintre ei
Găseam o rană din mine,
Lipsa iubirii...

Zăpada, sângele pământului

ce clatină din cap a nori,

de doruri limpezi în cer senin,

străbate sufletul cântând în soare.

Cu chip de lacrimi

se-ncheie în noi uitarea

unui început de doi

în pasul ce urmează a fi spus

de noi amândoi.

Sânul meu

săgetat de luceafărul nopții

lăcrimează în sărut

pe-o nouă zi ce stă s-apară

în curcubeul ochilor tăi.

Sânul meu penetrat

de zeama dulce acrișoară

rostește a…

Prin germeni cheie din vremuri străvechi,
portaluri schimbă trecutul,
din prezent o noapte devine întreagă
în inelul lunii.
E peste noi, se știe, ceva parcă divin,
ochii lucesc în limbi de poezie,
se croiește un alt drum,
de unde nu mai venim,
noul fel de a trăi prin stele,
îl regăsim în noi acum.
Suntem puteri în vid albastru,
ce scaldă roșul, baza lumii pământești,
cerul e acoperit de stele,
trupurile noastre cerești.

Pe trupul tău pășesc,
catarandu-mă pe stele,
nuanțele iubirii noastre apuse.
Te închini la mine,
pe obraz îmi lași cugetarea
unui bătrân care iubește
o rugăciune, fără cuvinte.
Cerul îmi coboară flori,
plouă peste noi
cu gheață, e toamnă...
Se leagănă timpul,
la colțuri copilăria șade,
e noapte drevreme,
la șase târziu.
Întunericul sparge lumina
În suflet e liniște,
tăcerea vindecă,
cerul se trezește.

Trăiește-te pe tine

când mă trăiesc pe mine,

în buza jumătate plină

de sărutul tău.

Trăiește-ma pe mine

ca să te pot trăi pe tine

în aerul din suflet

ce l-am săvârșit în doi.

Iubește-ma prin tine

iubindu-te atent,

să pot călători în mine

fiindu-ti un îndemn.

Iubește-te prin mine

să ard în tine semn

o veșnicie e doar un timp refren.

Iubire îți voi fi

cum sunt de mult în eter,

în tine voi sălășlui

cel mai sfânt…

Mugurii vremii pășesc agale

în direcția vântului ce-a stat in loc,

Născuse vremea anotimpuri noi

ce trăiesc printre noi.

Tânjim după viscole de romantism

în patul cald de vară

cu flori la geam și-ntre suflete,

goi de griji, înfierbântați de frumos.

Cade noaptea neștiută

pe gândul ce l-am lăsat în haină,

trece norul fără sunet,

candela îți petrece clipele aprinsă.

Versuri se…

Sânii mei ca doi melci în colivia gurii tale

își găsesc anotimpul gemetelor

năzdrăvane.

E o noapte între sfinții lunii

și ai soarelui,

o noapte ce coboară goală

în cearceaful cald.

Se vrea a se spune

o poveste între buze, pe v

de șoapte.

E trecut de miezul faptei,

când clipa îți stă pe limbă

ceasul fuge.

Dornic șarpele

stă să intre-n timpul fără timp

unde infinitul se unifică cu cerul,

mărul a fost…

Urlă doru-n şoapta goală,

la miez de noapte te scriu în stele

s-adormi plângând de şoapte amintite,

să te trezeşti cu mine în zori.

Te-aleg din lacrimi să te sorb în gând,

lumina ta în ochii mei să piară veselă,

buzele moi în cafea ţi le arunc,

de dor, cu dragoste să te dezmierd.

Te rog, nu fi doar un moment de  magie

irosit în timpul  meu pierdut pe veci,

sau tablouri vechi în suflet moştenite,

nici calvar de fum…

Fiecare petală mi-o usuci cu aerul ce îl respiri

din inima mea.

Durerea n-o simţi când pleci 

fără să te mai întorci...

Cad dar cresc altele,

în întunericul umbrei de la ultimul tău pas lăsat 

la mine pe suflet.

Nu ştii, nu vezi nimic în nepăsarea zilei ce vine,

te-ai umplut de tot ce am

cu jumătăţi de cuvinte aruncate la gunoi,

în coşul din spatele imaginii tale.

Secunda bate…

E târziu în noapte,

dar ceasul nu are ace,

Pătrund uşor şi limpezi

ore nestemate

de doruri ruginii în ape,

respiraţii reci de gene dese.

Norii sunt albaştrii în albe lente raze,

somn îmbătrânit în ceaţă scapă

de uitarea omenească şi de noua sa chemare.

Alerg în neştiinţă culcată,

mai e un dor într-o prăpastie curgătoare 

spre moartea vie dintre noi şi alţii.

Mă…

Duios o fi un glas ce doare,

printre nămeţi m-ascund târâş,

coboară stele albe toate,

coboară peste mine.

Bătăi de inimi se grăbesc

aleargă nu ştiu unde,

viaţa încet mi-o îngheaţă toate,

tot ce-i pământean şi omenesc.

Culcat mi-e gândul pe o parte,

dorul tău îl port în piept,

Ştiu, îţi spun adesea cât mă doare

şi tot mai mult că te iubesc.

Mai sunt atât de puţine…

Fă-mă iubire!

Atinge-mă fără să ştii

că sufletul meu moare pe pământ.

Iubi-te-voi până la infinitul respiraţiei

pomilor verzi dintre viaţă şi moarte!

Uscată mi-e gura sufletului

când răceala norilor mă sufocă.

Aburi argintii cad din cer

peste răni vindecate

de iertare.

Lumina străbate viaţa

când noi ne rătăcim

prin deşert.

Versul e…