O toamnă de bun augur
Cu inima cât pâinea de casă pe care bunică-sa o scotea din cuptor în copilăria lui, Tache privea plin de încântare cum cârlionții care acopereau căpișorul bălai zburătăceau zglobii în toate direcțiile, accentuând și mai mult gingășia cu care puiul de om alerga dintr-o cameră în alta, țipând cât o ținea gura:- Iepide, bunicu, iepidee!Din prima clipă în care își revăzuse nepoțica, în urmă cu câteva zile, îl copleșise un sentiment ciudat de împlinire, o stare de fericire supremă. Nu o mai văzuse…Vezi mai mult
