Rătăciri

[C.Titi Nechita]

Pe undeva s-au rătăcit doar niște ani

Ori poate s-au ascuns prin dalbe plete

Și stau acolo triști ca niște veterani

Tot scormonind a tâmplelor secrete.

 

Iar când în miezul nopții prins de sete

Te mai trezești să stâmperi doruri și vulcani

Ce-ți amintesc de zile mai cochete,

Îți spui c-au fost prea iuți ori poate prea avani.

 

Și totuși, eu nu cred c-am fost așa sărmani,

Nici n-am ajuns pe mapamond vedete;

Iar daca ni s-au rătăcit  vreo cațiva ani,

N-ar trebui s-avem acum regrete!

 

De s-ar gasi și anii la tonete,

Aș cumpăra și eu vreo doi, pentru dușmani;

Iar dacă mă gândesc pe îndelete,

Mi-aș lua și eu, de vor râmâne, vreo trei ani.

[Chris]

sa ne dati de veste daca gasiti toneta aceea :) 

[Grig Salvan]

Candid și duios lamento, care prin tonul elegiac și stilul dulce-amar îmi amintește de poemele lui Esenin. Cursiv și melodios ca un cântec de lebădă.

[Mihai Katin]

este un lucru bun sa facem din măsura timpului rima poetica pentru c atunci înseamnă ca mai este destul!

[Stanescu Valentin]

Domnule Nechita, am o mare admiraţie pentru Dumneavoastră, pentru uşurinţa cuvintelor care se aşază aşa de liniştite în reprezentarea unui peisaj al sufletului de o frumuseţe rară. Am rătăcit şi trăit poezia aceasta la ceas de seară trecând de clipele pieritoare spre o linişte deplină după o zi de tumult prin lumea unde îmi deşir ghemul timpului.

[bolache alexandru]

Versuri frumoase mânuite cu măiestrie!