”Mulțime”-”Sinfín"de André Cruchaga (traducerea în lb română Elisabeta Botan)

[Elisabeta Botan]

André Cruchaga

  MULȚIME

În ulcior, setea înghesuită a apelor, sedimentele nesfârșirii,

și această lumină ce vuiește în clopotul dispersat al sufletului. 

Totul se pierde în ascuțita molie a umbrelor: ape de sare

învăluite în pori, —laptele negurii arde și se extinde 

precum acea mare fierbinte în oglinzile spumei.

E numai tiempul cel ce ne deviază? —Deodată, cenușa își atârnă 

rafturile, cine sângerează între polonice de furnici, într-o lume unde se sublimează surzenia?

Traiul e teribil în subsolul centimetrilor. Ne despuiem

de rușine și ne-am schimbat în profunzime în corupți. Prefăcătoria

s-a schimbat în necesitatea întunericului: furăm lecțiile

urbanității bunului simț al umbrelelor, —decretăm aparența

ca pe o altă formă de a fura păsărilor propria lor fantezie.

(În absurdul conglomeratelor, surzenia își face treaba: poate pentru că 

unicul adăpost posibil pentru supraviețuire e jocul camuflajului

în care lucrează demența.)

Barataria, 27.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

 

 

SINFÍN

 

 

 

 

En el cántaro, la sed aglomerada de las aguas,  los sedimentos del sinfín,

y esta luz que brama en la campana esparcida del aliento.

Todo se pierde en la filosa polilla de las sombras: aguas de sal

envueltas en los poros, —arde y se expande la leche de la neblina

como aquel mar ardiendo en los espejos de la espuma.

¿Es sólo el tiempo el que nos desvive? —De súbito cuelga la ceniza

sus entrepaños, ¿quién sangra entre cucharadas de hormigas, en un mundo

donde se sublima la sordera?

Es terrible vivir en el subsuelo de los centímetros. Nos despojamos

de la vergüenza y nos hemos vuelto profundamente sobornables. El disfraz

volvió menester la oscuridad: le robamos la lecciones

de urbanidad al sentido común de los paraguas, —decretamos la apariencia

como otra forma de robarle a los pájaros su propia fantasía.

(En el absurdo de los conglomerados, la sordidez hace lo suyo: quizá porque

el único regazo posible para la sobrevivencia es este juego de camuflaje

en el que obra la demencia.)

 

Barataria, 27.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM