Duminicile eram chemaţi la serviciu, era în acea perioadă comunistă când prin angajamente patriotice se lucra sub imboldul “cincinal de calitate în patru ani şi jumătate” .
Obişnuiam să petrec duminicile la munte însă vara aceasta eram “legat” de serviciu, un program ce s-a prelungit până toamna târziu.
Amiezele, în cursul săptămânii mergeam la bibliotecă în aer liber din Cişmigiu, în puţinele zile când aveam timp. Acolo se adunau studenţii , sprăhuiţi pe iarbă, cursuri şi cărţi abandonate în jur, era o atmosferă ce te făcea să uiţi de cotidian, de comunism.
Clara ajungea după oară 18:00, în pardesiu elegant, nu îşi permitea întinsul pe iarbă, îmi spunea că pe viitor va veni în ţinută sport!
- Îţi aminteşti, cum te aşezai la masă şi începeai a citi, nimic din jur nu-ţi atrăgea atenţia, tipul acela ce a trebuit să treacă prin faţa ta de multe ori înainte să-ţi ridici privirea?
Prima noastră întâlnire la tine acasă seara când m-ai invitat , am adus cu mine cursurile ce cu greu le găseam. Am mers împreună să le multiplicăm, câteva pagini erau pătate de unt.
Ştiam, desigur, cum m-aş fi putut îndoi că o să mă judeci greşit, aşa îl primisem, cu ceva efort.
Eu continuam să motivez acele pete de unt, tu zâmbeai şi mă aprobai din priviri.
Umezeala lăsată după o zi ploioasă aburiseră toate geamurile, vântul lovea ca un pendul în geamuri, iar noi vorbeam despre vise, despre noi. Vedeam cum ţi se luminează privirea, bucuroasă că şi în mine, e ceva atât de fundamental şi noi simţeam acest aspect.
Spre dimineaţă priveam împreună răsăritul de soare din patul tău, eram noi doi într-o singură formă aşezaţi pe cearşaful imaculat. Îmi amintesc cum ne luăm rămas bun cu acele îmbrăţişări chiar înaintea răsăritului.
De-atunci îmi amintesc ne-am văzut zi de zi. Dimineţile la cursuri erau prozaice mâncăm cornuri în timp ce studiam. Răsfoiam setoşi cursurile, mereu gata să intervenim la o noţiune de absurditate.
Nopţile începusem să le păstrăm pentru noi, revelaţii şi misticism, suspendaţi pe pervazul vieţii, fumam dintr-o singură ţigare uneori.
În vara aceea a plouat necontenit, până când Dâmboviţa s-a învolburat în matcă şi în cele din urmă a inundat voios străzile şi bulevardele capitalei. Ne-am trezit bucuroşi ca într-o dimineaţă obişnuită şi ce vedem?
Se apropiase marea de capitală, iar în drum spre Universitate erau bărci sprintene ce alunecau în toate direcţiile. Cu hainele scăldate de ploaie, înghesuiţi sub umbrelă cu ţigările ude, devenisem parcă exploratori ai oraşului scufundat. Trecători cu cizme de cauciuc, uluiţi, ne împingeau din toate părţile, aşa ajungeam tot mai aproape de Universitate.
Mâna ta a alunecat în a mea, apoi mi-a atins gâtul, părul, urechea, eram uzi, am continuat să plutim, în drumul nostru către centru oraşului.
Mi-a prins mâna surprinzător de rapid, trăgându-mă către forme, sâni conturaţi, o unduire pe care trupul meu deja o urmează. Clara mă priveşte direct, şoptindu-mi printre săruturi:
- Robert ochii tăi căprui ca seninul acum sunt verzi!
Spera Clara în a mă oripila, aşa îmi sună precizarea ei? De la o vreme, încercând să-mi domolesc avântul şi ghicind că încrâncenarea mea o distrează, îi zâmbeam, lăsând a se vedea toţi dinţii, urmărindu-i cu aviditate formele, singurele care-i trădau neliniştea, extazul, tulburarea.
O iubeam în acele momente mai mult ca oricând, sau atunci aşa simţeam, fundamental, că o iubesc, simţeam până-n podul palmelor când mă ţintuia cu ochii ei mari şi negrii care deja ştiau totul despre mine. Clara îmi amintea: te cunosc mai bine decât tu te ştii, chiar dinainte de-a mă cunoaşte eu însumi.
Ploaia nu încetează, respir greoi, umiditate. fereastra trebuie să rămână deschisă, îmi place când flutură perdeaua cum se zbate şi poţi zări un petic de cer.Îmi amintesc: mi-a zis că am ochii verzi şi eu am început să visez, să visez la noi doi peste ani, ca şi când nici n-aş fi respirat până atunci.
Tunete, bătăile inimii, mă gândesc la Clara, la manile ei ude care mi-au trasat drumul direct urmăreau forme ca şi palmele mele.
Este destul de cald în aulă, am transpirat, asistenta face eforturi vizibile să reziste, are cel mai mare cur pe care l-am văzut vreodată, tremura podeaua când trece pe lângă mine! Clara din zâmbet bufneşte în râs.
- Robert eşti răutăcios!
Ochii mei au atras-o pe Clara şi zâmbetul. Mă privea continuu până n-am putut să mai respir.
- Clara eşti o forţă te iubesc!
- Robert te iubesc spune-mi ceva te rog!
- Clara te iubesc, mi s-a făcut sete.
- Robert ce figură eşti!
Înserează odată cu terminarea cursurilor, părăsim aula…
Cuvinte cheie :
Felicitari George...tare ma bucur pentru tine...
Felicitări George!
Textul merită premiul!
Felicitări, Domnule Șerbănescu!
Sincere felicitari, domnule Serbanescu!
Felicitări, George!
Aştept, în privat, adresa la care să primeşti premiul.
da Coza
Felicitari!
Felicitări!
Sincere felicitari, George! Ma bucur mult, .... textul este cu adevarat superb.
Felicitari, George!
Felicitări!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor