Premiul III - proza cu nr 10 - Rădăcinile iubirii (fragment) - Serbănescu Gheorghe

Rădăcinile iubirii (fragment)

Duminicile eram chemaţi la serviciu, era în acea perioadă comunistă când prin angajamente patriotice se lucra sub imboldul “cincinal de calitate în patru ani şi jumătate” .

Obişnuiam să petrec duminicile la munte însă vara aceasta eram “legat” de serviciu, un program ce s-a prelungit până toamna târziu.

Amiezele, în cursul săptămânii mergeam la bibliotecă în aer liber din Cişmigiu, în puţinele zile când aveam timp. Acolo se adunau studenţii , sprăhuiţi pe iarbă, cursuri şi cărţi abandonate în jur, era o atmosferă ce te făcea să uiţi de cotidian, de comunism.

Clara ajungea după oară 18:00, în pardesiu elegant, nu îşi permitea întinsul pe iarbă, îmi spunea că pe viitor va veni în ţinută sport!

- Îţi aminteşti, cum te aşezai la masă şi începeai a citi, nimic din jur nu-ţi atrăgea atenţia, tipul acela ce a trebuit să treacă prin faţa ta de multe ori înainte să-ţi ridici privirea?

Prima noastră întâlnire la tine acasă seara când m-ai invitat , am adus cu mine cursurile ce cu greu le găseam. Am mers împreună să le multiplicăm, câteva pagini erau pătate de unt.

Ştiam, desigur, cum m-aş fi putut îndoi că o să mă judeci greşit, aşa îl primisem, cu ceva efort.

Eu continuam să motivez acele pete de unt, tu zâmbeai şi mă aprobai din priviri.

Umezeala lăsată după o zi ploioasă aburiseră toate geamurile, vântul lovea ca un pendul în geamuri, iar noi vorbeam despre vise, despre noi. Vedeam cum ţi se luminează privirea, bucuroasă că şi în mine, e ceva atât de fundamental şi noi simţeam acest aspect.

Spre dimineaţă priveam împreună răsăritul de soare din patul tău, eram noi doi într-o singură formă aşezaţi pe cearşaful imaculat. Îmi amintesc cum ne luăm rămas bun cu acele îmbrăţişări chiar înaintea răsăritului.

De-atunci îmi amintesc ne-am văzut zi de zi. Dimineţile la cursuri erau prozaice mâncăm cornuri în timp ce studiam. Răsfoiam setoşi cursurile, mereu gata să intervenim la o noţiune de absurditate.

Nopţile începusem să le păstrăm pentru noi, revelaţii şi misticism, suspendaţi pe pervazul vieţii, fumam dintr-o singură ţigare uneori.

În vara aceea a plouat necontenit, până când Dâmboviţa s-a învolburat în matcă şi în cele din urmă a inundat voios străzile şi bulevardele capitalei. Ne-am trezit bucuroşi ca într-o dimineaţă obişnuită şi ce vedem?

Se apropiase marea de capitală, iar în drum spre Universitate erau bărci sprintene ce alunecau în toate direcţiile. Cu hainele scăldate de ploaie, înghesuiţi sub umbrelă cu ţigările ude, devenisem parcă exploratori ai oraşului scufundat. Trecători cu cizme de cauciuc, uluiţi, ne împingeau din toate părţile, aşa ajungeam tot mai aproape de Universitate.

Mâna ta a alunecat în a mea, apoi mi-a atins gâtul, părul, urechea, eram uzi, am continuat să plutim, în drumul nostru către centru oraşului.

Mi-a prins mâna surprinzător de rapid, trăgându-mă către forme, sâni conturaţi, o unduire pe care trupul meu deja o urmează. Clara mă priveşte direct, şoptindu-mi printre săruturi:

- Robert ochii tăi căprui ca seninul acum sunt verzi!

Spera Clara în a mă oripila, aşa îmi sună precizarea ei? De la o vreme, încercând să-mi domolesc avântul şi ghicind că încrâncenarea mea o distrează, îi zâmbeam, lăsând a se vedea toţi dinţii, urmărindu-i cu aviditate formele, singurele care-i trădau neliniştea, extazul, tulburarea.

O iubeam în acele momente mai mult ca oricând, sau atunci aşa simţeam, fundamental, că o iubesc, simţeam până-n podul palmelor când mă ţintuia cu ochii ei mari şi negrii care deja ştiau totul despre mine. Clara îmi amintea: te cunosc mai bine decât tu te ştii, chiar dinainte de-a mă cunoaşte eu însumi.

Ploaia nu încetează, respir greoi, umiditate. fereastra trebuie să rămână deschisă, îmi place când flutură perdeaua cum se zbate şi poţi zări un petic de cer.Îmi amintesc: mi-a zis că am ochii verzi şi eu am început să visez, să visez la noi doi peste ani, ca şi când nici n-aş fi respirat până atunci.

Tunete, bătăile inimii, mă gândesc la Clara, la manile ei ude care mi-au trasat drumul direct urmăreau forme ca şi palmele mele.

Este destul de cald în aulă, am transpirat, asistenta face eforturi vizibile să reziste, are cel mai mare cur pe care l-am văzut vreodată, tremura podeaua când trece pe lângă mine! Clara din zâmbet bufneşte în râs.

- Robert eşti răutăcios!

Ochii mei au atras-o pe Clara şi zâmbetul. Mă privea continuu până n-am putut să mai respir.

- Clara eşti o forţă te iubesc!

- Robert te iubesc spune-mi ceva te rog!

- Clara te iubesc, mi s-a făcut sete.

- Robert ce figură eşti!

Înserează odată cu terminarea cursurilor, părăsim aula…

Îmi place

Membri cărora le place: 5

Vizualizări: 267

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Legătură Răspunsul lui Belean Maria Ileana în Septembrie 9, 2012 pe 12:05am

Felicitari George...tare ma bucur pentru tine...

Legătură Răspunsul lui Vasilisia Lazăr în Septembrie 9, 2012 pe 1:18am

Felicitări, domnule Şerbănescu!

Legătură Răspunsul lui Sofia Sincă în Septembrie 9, 2012 pe 8:54am

Felicitări George!

Textul merită premiul!

Legătură Răspunsul lui Anca Vieru în Septembrie 9, 2012 pe 10:09am

Felicitări, Domnule Șerbănescu!

Legătură Răspunsul lui Bonnie Mihali în Septembrie 9, 2012 pe 10:53am

Sincere felicitari, domnule Serbanescu!

Legătură Răspunsul lui Ion Lazăr da Coza în Septembrie 9, 2012 pe 4:14pm

Felicitări, George!

Aştept, în privat, adresa la care să primeşti premiul.

da Coza

Legătură Răspunsul lui Dobrica Mariana în Septembrie 9, 2012 pe 8:20pm

Felicitari!

Legătură Răspunsul lui gina zaharia în Septembrie 9, 2012 pe 9:08pm

Felicitări!

Legătură Răspunsul lui Antonella Mocanu în Septembrie 9, 2012 pe 10:57pm

Sincere felicitari, George! Ma bucur mult, .... textul este cu adevarat superb.

Legătură Răspunsul lui Corina Militaru în Septembrie 10, 2012 pe 10:56am

Felicitari, George!

Legătură Răspunsul lui CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL) în Septembrie 12, 2012 pe 8:40am

Felicitări!

Conţinut

Bine ai venit la
ÎNSEMNE CULTURALE

Înscriere
sau Accesare

Or sign in with:

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

GABRIELA RAUCĂ - poetă, artistă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - scriitoare

MIHAELA POPA - poetă

CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ

PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - scriitor

MIHAI KATIN - scriitor

GRIG SALVAN - scriitor, cantautor

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.