O, voi, femei, femei...

[Dobrica Mariana]

„Iniţial a fost o lume a bărbaţilor. Apoi a apărut Eva.” (Richard Armour). Şi de atunci bărbaţii tot vorbesc despre femei, deşi rareori ştiu ce vor acestea cu adevărat. Freud, un specialist al psihanalizei, îşi recunoştea neputinţa: „Marea întrebare, la care nu ştiu să răspund, în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este următoarea: Ce vrea de fapt o femeie?”
De aceeaşi părere este şi Oscar Wilde, care considera că: „Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înţelese...”. Probabil că aceste afirmaţii îşi au originea în dificultatea de a răspunde la o altă întrebare: „Ce reprezintă femeia?”, mai ales pentru bărbaţi. De cele mai multe ori aceştia nu sunt aşa de generoşi în aprecierea sexului slab. Marcel Achard constata totuşi una din „calităţile” femeii: „îşi împart vârsta la doi, dublează preţul hainelor şi adaugă întotdeauna cinci ani la vârsta prietenei celei mai bune”. Samuel Butler critica, se pare, dorinţa femeii de a poseda: „Hoţii îţi cer banii sau viaţa; femeile le vor pe amândouă”.
Nici Nietzsche nu e prea convins de calităţile ei, după el femeia fiind „o suprafaţă care simulează adâncimea”, iar Schopenhauer e de-a dreptul misogin, afirmând că: „Femeia e un animal cu păr lung şi idei scurte”. John Milton mai îndulceşte pastila, deoarece pentru el „femeia este o greşeală acceptabilă a naturii.”
Alte defecte ale femeii? Sunt nenumărate.
Celebra intuiţie feminină? După Rupert Hughes, „este rezultatul a milioane de ani în care femeile nu au gândit”. Spiritul de sacrificiu? Blândeţea? Caritatea? „Femeile tratează în special rănile provocate de ele.”, crede Jacques Marchand. Încrederea în femei? „Chiar dacă bărbaţii ar putea să înţeleagă femeile, tot nu le-ar veni să creadă” (A.W. Brown).
Capabilă să păstreze un secret? Voltaire este destul de tranşant: „O femeie poate să ţină un singur secret: vârsta ei”. Sex-appealul? O calitate care suplineşte un defect... „Când femeile nu mai ştiu ce să facă, se dezbracă. Şi acest lucru e probabil singurul lucru bun pe care îl pot face”, este părerea lui Samuel Beckett.
Dar pentru că „femeia ne invită întotdeauna să o privim aşa cum vrea ea” (Mircea Eliade), „nicio femeie nu e frumoasă sau urâtă până nu ajungi să o cunoşti” (Marin Preda).
În ciuda tuturor acestor afirmaţii, mai mult sau mai puţin măgulitoare, „din dragoste pentru femeie s-a născut tot ce e mai frumos pe lume” (Maxim Gorki), iar „cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubeşte cu adevărat şi pe care o iubeşti cu adevărat” (Mircea Cărtărescu).

[Gabriela Grădinariu]

       Apreciez  maniera in care ai compus ,din opinii masculine celebre, imaginea femeii. Nuantele malitioase(90%) ma fac sa nu fiu prea mandra de mine.Ai putea sa scazi procentul pana la 8 Martie. Succes!

[Sofia Sincă]

''Femeia... eterna poveste'', fiecare a înţeles-o atât cât i-a convenit, şi-a format părerea după cercul său de femei sau după caracterul său. Aceeaşi femeia nu a însemnat acelaşi lucru pentru scriitori din aceeaşi epocă. Exemplu, Veronica Micle pentru Eminescu sau pentru Caragiale... Şi exemplele pot continua.

Mi-a plăcut textul tău, chiar dacă opiniile unor mari scriitori sunt şi misogine. Şi noi suntem uneori bătute de misandrie.

Sofy

[Stefana Ivanescu]

Toţi aceşti mari filozofi sau scriitori  au vrut să-şi ascundă o slăbiciune? Doar aşa se spune: "în spatele unui bărbat puternic stă totdeauna o femeie". Dacă ar fi aşa cum spun ei, de ce este atât de  slăvită în poezie, muzică, pictură, sculptură, în arte în general, din cele mai vechi timpuri? De ce să nu privim femeia prin prisma lui Eminescu, Minulescu, Lucian Avramescu, Octavian Paler sau Mircea Eliade,  Marin Preda, Maxim Gorki, Mircea Cărtărescu, pe care chiar tu i-ai amintit? Sau de ce să nu luăm în seamă chiar părerea colegilor de pe acest sit? Doar sunt contemporani cu noi. De ce ar conta mai mult părerea unor persoane care au trait poate cu 100 de ani în urmă, în alte timpuri, cu concepţii tributare epocii lor? Şi apoi, chiar dacă au fost mari şi au influenţat gândirea în general, nu au fost tot oameni, nu au avut şi ei limitele lor?

[Corina Militaru]

Ce sa spun? Este doar o piesa, foarte frumos conturata,  dintr-un intreg puzzle cu imaginea femeii. Am citit cu placere. Astept si alte piese.

Cu prietenie,

[Vasilisia Lazăr]

Un eseu reușit care definește femeia doar parțial. Cum ar zice unii, pentru a scoate în evidență doar ceea ce vrei, rupi din context. :) Nu voi sta să analizez ce au spus unii sau alții de-a lungul timpului despre femeie, voi aprecia doar în mod favorabil o scriere bună.

Cu drag, Vasilisia

[Dobrica Mariana]

Multumesc. Voi scadea procentulde malitiozitate in mod sigur in ce voi mai scrie.

Gradinariu gabriela a spus :

       Apreciez  maniera in care ai compus ,din opinii masculine celebre, imaginea femeii. Nuantele malitioase(90%) ma fac sa nu fiu prea mandra de mine.Ai putea sa scazi procentul pana la 8 Martie. Succes!

[Dobrica Mariana]

Multumesc.

Sofia Sincă a spus :

''Femeia... eterna poveste'', fiecare a înţeles-o atât cât i-a convenit, şi-a format părerea după cercul său de femei sau după caracterul său. Aceeaşi femeia nu a însemnat acelaşi lucru pentru scriitori din aceeaşi epocă. Exemplu, Veronica Micle pentru Eminescu sau pentru Caragiale... Şi exemplele pot continua.

Mi-a plăcut textul tău, chiar dacă opiniile unor mari scriitori sunt şi misogine. Şi noi suntem uneori bătute de misandrie.

Sofy

[Dobrica Mariana]

Multumesc. Desigur ca aveti dreptate, in fond toti avem limitele noastre.

Stefana Ivanescu a spus :

Toţi aceşti mari filozofi sau scriitori  au vrut să-şi ascundă o slăbiciune? Doar aşa se spune: "în spatele unui bărbat puternic stă totdeauna o femeie". Dacă ar fi aşa cum spun ei, de ce este atât de  slăvită în poezie, muzică, pictură, sculptură, în arte în general, din cele mai vechi timpuri? De ce să nu privim femeia prin prisma lui Eminescu, Minulescu, Lucian Avramescu, Octavian Paler sau Mircea Eliade,  Marin Preda, Maxim Gorki, Mircea Cărtărescu, pe care chiar tu i-ai amintit? Sau de ce să nu luăm în seamă chiar părerea colegilor de pe acest sit? Doar sunt contemporani cu noi. De ce ar conta mai mult părerea unor persoane care au trait poate cu 100 de ani în urmă, în alte timpuri, cu concepţii tributare epocii lor? Şi apoi, chiar dacă au fost mari şi au influenţat gândirea în general, nu au fost tot oameni, nu au avut şi ei limitele lor?

[Dobrica Mariana]

Multumesc pt semn.

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Un eseu reușit care definește femeia doar parțial. Cum ar zice unii, pentru a scoate în evidență doar ceea ce vrei, rupi din context. :) Nu voi sta să analizez ce au spus unii sau alții de-a lungul timpului despre femeie, voi aprecia doar în mod favorabil o scriere bună.

Cu drag, Vasilisia

[Dobrica Mariana]

Multumesc.

Corina Militaru a spus :

Ce sa spun? Este doar o piesa, foarte frumos conturata,  dintr-un intreg puzzle cu imaginea femeii. Am citit cu placere. Astept si alte piese.

Cu prietenie,

[Elena Mititelu]

Minunat eseu! Subscriu şi eu ideii de a scădea procentul... sau poate ne vor ajuta colegii de pe sit...

Succes!