Vii ceramici murmurând

[gabriel cristea]

Vase vechi, în suflet coapte
cu migală de-artizan,
cuarț de zori și sori de noapte
strălucesc nepământean.

Iar scânteia lor prin mine
scapără din gând în gând
și ascult pe vechi ruine
vii ceramici murmurând,

ce-n hipnotice modele
Universul răscolesc,
înfrățind la Car cu stele
bourul moldovenesc.

Parcă sunt pătruns de luturi
ce mă-mbie centrifug,
ca să port aripi de fluturi
pe dogoarea unui rug.

Să mă contopesc genunii
prin agrarul Cucuteni,
unde rădăcini gorunii
scot sub cerul de poieni.

[gabriel cristea]

Chris, mulțumesc pentru aprecierea ceramicii de Cucuteni!

[Chris]

foarte frumos! imagini deosebite!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia, pentru apreciere! 

[Vasilisia Lazăr]

Fabulos! Câtă dragoste de rădăcini! Și ce imagini! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria! Vestigiile noastre neolitice, precum și simbolistica lor mistică sunt un izvor de poezie - adânc. Păcat că lirica contemporană se pierde-n măști...

[Eftimie Gheorghe]

Foarte frumos spus Gabriel. Mi-a plăcut foarte tare.

[gabriel cristea]

Valerian Dinca(ă), mulțumesc pentru apreciere!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valerian, așa este! E de bine. 

[Valeria Merca]

  Extrem de frumos! Memorabil.  Lirismul atinge cea mai mare amplitudine de trăire posibilă.

Felicitări! 

[Dinca Valerian]

Parcă sunt pătruns de luturi
ce mă-mbie centrifug,

Superb!