Natura a-mpodobit un pin cu ivorii zăpezi;

Doar pașii lupilor flămânzi se cern tăcuți și suri;

Privesc din patul răvășit profilu-ți fin - pictezi,

cu-obrazul supt și părul cârlionț pe ochi, păduri.

Pe pânza inului așterni nesomn - penel…

Eu, contopit în albul suveran,

cuceritorul regatului pădurii,

cuprins de liniștea cristalelor

- culori scânteietoare-n soare -

am mângâiat cu palmele arzânde

preamaiestoase umbre…

Ultimele văpăi ale privirii tale

aidoma apusului sau răsăritului,

- doar Zamolxe poate ști -

războinicule,

se transformă în roua ierbii fragede,

și-n zvăcnetul lostriței de…

Voalul vâscos și des al dimineții

- statui ce descompun și recompun

lentoarea-ntruchipând sculptura ceții -

se-așterne enigmatic pe cătun.

Deasupra lui, plutesc în semnul crucii,

tot disipând…

O liniște de nori învăluia câmpia;

Mlădii, sfioase trestii se îmbătau cu mir;

Prin brazde-pulmonare pământul respira,

atomizându-și seva pe verdele ceair.*

Părea că negura-i ascunsă în lentoare…

A coborât un înger pe pământ,

dintre aceia care vin cu vântul;

Era ca spuma laptelui - un fulg

ce-mi răscolea rătăcitor adâncul...

Pe geana-mi rămuroasă se opri

prea obosit de timpuri și…

Visez câmpii de orizont,

dintr-o poiană de final,

cum picură cu galben-pal

pe Uvertura lui Egmont...

O toamnă lungă și-un desfrâu

îmi bântuie prin ochi solar;…

S-a ascuns toamna-n secară,

vălătuci plutesc pe cer,

pala morii stă să moară

măcinată de mister.

O momâie-și lasă casa

prin cocenii anodini

și o…

mă tot plimb cu tramvaiul ăsta unsuros

în speranța că te voi revedea

ca atunci când mi-ai făcut cu ochiul

înainte să cobori la prima

eram după tura de noapte

și prea timid așa îmbrăcat…

Devine sufletul cetate goală,

între argintul lunii și sângele-aurorei,

de la bocit de cucuvea, din nopțile cu smoală,

până-n cântatul cocoșilor de zori;

Porți grele-s împietrite sub lacăte de fier,…

Hangerul încet mă străpunge

din lumea ce fuge de Christ;

Vâscoaselor curgeri de sânge

mari botnițe-a pus Antichrist.

Un rânjet ușor mă-nconjoară,

cetăți și columne mă dor;…

Zburătăcesc pe dealuri,

urcând piscul solar.

Lăsată-n urmă, lumea

se face furnicar;

Privesc, bătuți de gânduri,

copaci ne'ngenuncheați,…

Mă dusei să văd codalbii,

dar cum nu pornise vântul,

rămăsei pe creasta mută

- într-o lume-n așteptare -

numai ochi și încordare.

Peste piscuri-fierăstraie,…

I. Re'nvierea misterului

Prin cupola solară a muzeului de lut,

străluciri matusalemice, încă jucăușe,

mângâie spirala vieții,

învâltorând-o și absorbindu-ne ceramic

în amfora…

Și cădea prima frunză

- ruginie sfârșire -

ciuciulită sub ceață,

pe lungi pânze țesute

cu mărgele de rouă,

ca o barcă-n derivă,

ce sub zori se…

Stau raze s-asfințească peste ape,

un furnicar de scânteieri flămânde;

Efluvii moi se zbat pe coapse lungi, bronzate,

se nalță și coboară reflexii tremurânde;

Bătrânul Istru-ncolăcește și răsfiră…

Când creste-zigurate întrezăresc Popina*,

iar ceața crud-lăptoasă dezvăluie rugina,

pe brâne șerpuite, își dăinuie ciobani

cu inimi transhumante lăuntricii lor ani.  

Costiș plutesc balauri zburlind sorine coame,…