Voi scrie despre locuri fără soare,

de peşteri unde liliecii sunt stăpâni,

de nopţi în care păsări migratoare

duc veşti la case locuite de nebuni.

Zădărnicie albă-n vieţi fără culoare

asemeni unei fiare mușcă din destin,

când întunericul e strai de sărbătoare

purtat de cei rămaşi în clipele ce vin.

Voi scrie despre anotimpurile vechi

cu lumânări aprinse-n sărbători,

în care paşii noştrii astăzi neperechi

ne-au dus aievea-n…

Mă-ntreb aşa, ca omul câteodată

de ce iubim, de ce avem orgoliu,

privind cum trece clipa demodată

prin veşnicie spre un alt fotoliu.

Nu vreau să fie viaţa o-ntâmplare

sosită-ntre apus şi micul răsărit,

fără să pun o singură-ntrebare

să ştiu în care umbră-am fost găsit.

Şi dacă nu va fi să fie un răspuns

nu voi schimba plăcerea în suspin,

tăcerea dintre riduri mi-e de-ajuns

să dau culoare propriului…

Există legi care ucid cuvântul,

sunt cimitire unde morţii plâng,

cutremure ce scutură pământul

şi flori ce-n frumuseţea lor se frâng.

Sunt oameni care seamănă-ntre ei

şi suflete ascunse prin statui,

destine rătăcite-n florile de tei

prin anotimpuri dăruite nimănui.

Există-n felul ei o viaţă chinuită

şi clopote ce-n negură o cheamă,

în locuri unde singura primită

e clipă-n care moartea o…

Iubito, a sosit prima ninsoare

e-atât de pură clipa între noi,

încât ofer zăpezilor o floare

şi cer să ningă fulgii câte doi.

Tresar când fruntea îmi lovesc

e-o nebunie-n lacrimile mele,

ridic uşor privirea să-ţi vorbesc

cu strălucirea ninsă dintre ele.

Iubito, cred în iarna noastră

şi-am aşteptat-o-n suflet liniştit,

s-aud când vin lângă fereastră

aceeaşi fulgi care s-au rătăcit.

Oraşul a…

Nu vreau să las cuvintele la cei

rămaşi pe veci ostatici în durere,

şi nici în ierni să cer parfum de tei

cu fulgii ninși in clipe efemere.

Ascult în gând colindele de iarnă

şi las să-mi fulguiască în priviri,

iar frumuseţea cerului să-mi cearnă

un strop din îngereştile iubiri.

Îmi place viscolul sosit în dimineţi

şi focul stins pe vetre fără jar,

de parcă-aş fi în pragul altei vieţi

pe care am trăit-o în…

Putem pleca pe drumuri părăsite

să fim străjeri la porţi de început,

putem trăi prin gânduri diferite

dacă-ntre ele nu s-au cunoscut.

Dar toate astea fi-vor o-ntâmplare

noi suntem încă teferi în iubire,

şi dacă nu găsesc cuvintele cărare

printre tăceri există fericire.

Urcăm pe zidul lacrimilor noastre

să întâlnim al vieţii curcubeu,

ascuns de nori în zările albastre

când vin furtuni şi fulgeră…

Pe umeri iți pun muguri de lumină

chipul tău îmbracă purpură de rouă,

ochii cu privirea-ţi caldă şi senină

lasă adormite pleoapele-amândouă.

Păru-n fremătare ca un râu în valuri

unduind pe spate răspândeşte-n jur,

un miros de iarbă crescută pe maluri

unde visul nostru prinde alt contur.

Paşii tăi în gânduri dau culoare vieţii

şi doresc pădurea s-o ascund în mine,

când în zori se-aşterne roua dimineţii…

Cobor treaptă cu treaptă în peştera gândului,

mă ţin imaginar de balustrada

închipuirilor mele, o ceaţă albă separă

prezentul de amintiri, tu erai aici, sau acolo

trepte înguste abia prinse sub umbra piciorului

scârțâe ca o tresărire la tâmplă

cobor cu grijă, mă învăluie o teamă cenuşie

gândul meu, singurul meu gând în care

vreau să mă ascund, îl simt neprimitor,

oare să nu-mi aparţină, atunci ce caută în capul meu,

de ce a lăsat uşa…

Nu am citit în cartea vieţii cum poţi

aşeza singurătatea între două gânduri,

încât armonia tăcerii să rămână perfectă,

am încercat să ocolesc amintirile

zadarnic, pietrele se rostogoleau peste umbre

şi cu greu desluşeam cărarea prin râu,

tâmplele se înălţau peste frunte ca două maluri

pe unde treceau cavaleri fără cai,

sincronizam gesturile să nu deşir luna

agătându-i razele căzute haotic pe mâini

mi-a fost întotdeauna teamă de…

Am vrut să plec de multe ori din mine

să mă-ntâlnesc oriunde pe pământ,

să dau însemnătate atâtor minţi virgine

prin care rătăcesc şi nu ştiu cine sunt.

Îngreunat mi-e trupul, vederea e slăbită

în vechea mea oglindă mai trăiesc,

doar viaţa-n ritmul ei lipsită de ispită

e singură dovadă când riduri înfloresc.

Zăpezi din univers în juru-mi se aştern

un gest crestează clipa altui vis,

sunt om şi-n jurul meu nimic…

Vreau să-mi spui de străzi necunoscute

oraşul singuratic de mine le-a ascuns

rugându-l în neştire cândva să-mi împrumute

miresme din cuvinte ce-n suflet au pătruns.

Visam ca orice om să trec în prag de seară

podeţul dintre lacrimi sub gene tremurânde

privind cum dinspre cer o pasăre coboară

şi-n negurile nopţii cu teamă se ascunde.

Tu poţi să-mi spui orice pun şi eu o-ntrebare

de ce pe trotuare se…

Eu din tăcere am venit pe lume

şi tot într-o tăcere mă voi duce,

când nestatornicia unui nume

va dăinui sculptat pe alba cruce.

Sunt anonimul nopţilor pierdute

la porţi de cimitire fără cruci,

cerând durerea sufletelor mute

s-o poarte vântul salbă la răscruci.

Eu calc uşor pământul să nu doară

neliniştea ascunsă în mormânt,

când clopotele plâng ca o povară

ce se coboară-n lacrimă de…

Sunt fericit că toamna-i pe sfârşite

la tâmple bate iarna-n mod real,

vor fi tăceri şi gânduri viscolite

când fulgii vin în paşi de carnaval.

Vom strecura privirile-n zăpadă

şi lunecând prin suflet în neştire,

între cuvinte şoaptă va fi pradă

şi-n fiecare fulg vom întâlni iubire.

Geamuri pictate-n flori de gheaţă

vor binecuvânta ninsorile ce vin,

sălbatic vântul biciuind în faţă

se va opri-ntre depărtare şi…

Acum, chiar că m-am enervat

a dracului iubire verde, se confundă cu

energia verde, ai nevoie de certificat verde,

de suflet verde, de creier verde, de suspin verde

ca să te poţi căsători, să poţi iubi, să poţi muri

sau mai ştiu eu ce nevoi mai avem de verde,

viaţa scoate limba la mine, destinul mă îngână

stresul mă zguduie, proastă educaţie

primeşti la cursurile unde teama e doctorantă

lacrima mușcă mai veninos ca o viperă

cel puţin…

Iubito, dincolo de pietre cântă ploaia

noaptea frământă visele-ntre tâmple,

vântul priveşte prin perdele odaia

aşteptând liniştit ceva să se-ntâmple.

Doar noi mistuiţi de dorinţi şi plăceri

colorăm cu privirea întuneric şi dor,

te aud cum în braţe aprinse mă ceri

şi pe umărul alb gândul meu ţi-l cobor.

Suntem doi pozând nud într-o noapte

cu farmecul ploii tresărind în priviri,

în odaia din…

Ce strâmbe sunt aceste drumuri drepte

cu gândurile-n mers spre-acelaşi viitor,

unde tăcut rămâne destinul să aştepte

între lumini de stele şi ceaţa unui nor.

Se-opresc uşor pe-o bancă cu suspine

lăsând îngrijorarea în negură şi fum,

sperând să fie visul neştiutor de bine

când şoapta e tăcere şi gestul este scrum.

Îmi este teamă azi de-a nu găsi durere

la capăt unde gândul va fi un simplu vis,

fără să-ntreb…

Când vei simţi tăcerile cum cântă,

pământul cum hrăneşte rădăcini

vei preţui iubirea ce-ţi frământă

liniştea nopţii-n vise de străini.

Şi-atunci mă vei striga fără-ncetare

privind cum cerul stelele dezleagă,

şi-n loc de-o tristă binecuvântare

vei da obrazului o lacrimă întreagă.

Îţi va fi dor de tot ce-mi aparţine

de nebuniile ramase prin trecut

şi-n fiecare zi voi înflori în tine

să mă păstrezi cum viaţa ţi-a…

Am învăţat târziu să te iubesc, târziu

ţi-am găsit paşii-n gândurile mele,

şi-ntr-un reproş amar, fără să ştiu

am dat suspinului cărările rebele.

Sunt vinovat că nu te-am preţuit

când tâmplele-ntre ele m-au ascuns,

şi te-am pierdut sperând să fiu găsit

fără să dau singurătăţii un răspuns.

Te-am strâns la piept visând minuni

din care simţurile-aievea s-au hrănit

şi-am vrut dintre cuvinte să m-aduni

cu setea unui…

Am vrut să schimb pădurile-n suspine

şi frunzele în stropi mărunţi de ploaie,

să te-ntâlnesc surprins în ziua care vine

şi-n umbrele ascunse în mica mea odaie.

Din vârful stâncilor voiam să cad în hău

şi munţilor oricând din suflet le-aş fi dat,

de-ai fi putut promite, fără a-ţi pară rău

că n-ai să poţi muri cândva cu-adevărat.

Din cei lumesc, nimic nu m-ar învinge

când între tâmple-albite totul e-un fior,

şi ploi…

Văd curcubeu deasupra cascadei ancorând

şi-ncerc să-l ating imaginar cu mâna,

cu sufletul, te văd purtându-l pe frunte

şi trupul tău e format din apă şi lumină,

eşti frumoasă ca o lacrimă în ochi fericiţi,

natura zâmbeşte prin fire de iarbă, prin stropii

căzuţi pe umeri de pietre cioplite

şi cred că, dacă ţi-aş întinde mâna

m-ai prinde şi m-ai transforma în ecou,

ai umple văzduhul cu mine şi când îţi va fi dor

vei trimite vulturii să mă adune…