Tanka*

                             tatălui meu, Petrea, care mi-a

                             inspirat această scriere

lupii urlă-n vânt

câini-s de pază la oi

iarna-i…

 construiesc piramida unui viitor

 din (carămi)zile ștanțate ale anilor 

 blazați

 arse în cuptoarele verilor nomade

 acestea umblă desculțe 

 printre cioburile trecutului  refractar

 tălpile lor negre împrăștie 

 cenușa secundelor  mate

 prăpăstii de timp 

 înghit (carămi)zile

 strigătul lor sparge oglinda 

 siderată a cerului

 sub imperii de…

Mai am un singur drept în lumea asta rece

pe care nicio lege nu-l va lua vreodată,

şi toţi aceia care prin viaţa mea vor trece

nu-l pot răscumpăra sau dobândi cu plată.

E dreptul meu de-a cere să fiu în nemurire

lăsând aici păcatul trăirilor de ieri,

pădurile sunt albe şi nu-mi mai vin în fire

de foşnetul albastru prin mii de neplăceri.

Curând sosi-va clipa şi nu voi şti de mine,

un piedestal de rouă las celor ce mai…

umbră de pasăre cu aripile frânte 

condorii plutesc în pântecul unei clipe

eterne pentru tine

într-o picătură de sânge

spartă în zâmbetul subţire al buzelor

eşti singură sunt aici... dar nu cu tine 

n-am voie să te strig

cum te-am chemat de atâtea ori

acum nu acum nu am voie

să te rog să mai stai

îţi privesc corpul înţepenit

sub soarele impasibil de toamnă

nimic nu s-a…

în oraşul muzical

galbenul precum un pepene dulce

atrage cu gentileţe soarta

şi-i pregăteşte turnirul de înţelepciune

pentru a-i favoriza pe învingători

oraşul muzical

ilustrează romanţa târzie

romanţa vârstelor lungi

care dă tonul înalt

zugravind cerul înstelat

cu mii de suflete izbăvite

în labirintul său

este pregătită execuţia orgoliilor

acţiunea este gândită cu voce…

Ești cum n-ai uitat să rămâi:

abandonată în mine

de apele încremenite ale…

umbla prin mine, pe cărările cu luminiş

de stele ce dansau albastre şi eu nu ştiam

dacă dincolo (de mine),

e ziua

cu zorii

ce mă aşteaptă să-i străbat

sau

sufletul îmi licăre ochii?  

se ia o cărămidă

se cioplește în formă de om

se-ntărește în furnal

la o mie de grade

de durere, pocăință

și la o mie de iluzii

cărămida

transformată-n granit

se șlefuiește

într-o mare de diamante

omul

devine însuși diamantul

prin pielea translucidă

se poate vedea

cărămida —

sufletul său necioplit

Gălăgioase mutații genetice

defăimează aerul.

De față cu necinstea

viselor plimbându-se

pe grapa de…

Ticăitul ceasului sugruma frumuseţea clipelor

umbrele sângerau în perdele

şi nimic nu părea să se schimbe

pe fereastra deschisă intră în valuri sunetul clopotului

de la mănăstire

plouă cu soare pe bulevardul cu borduri înalte

mutam gestul dintr-o mână în alta şi tremuram

era o stare confuză parcă mă prefăceam în vampir

sorbeam sângele atâtor tăceri o foame continuă de nestăpânit

ţi-am văzut picioarele deasupra mării şi m-am speriat

de…

un bătrân își face culcuș într-un copac 

e târziu pentru el  lumea se stinge încet

trage peste el o mână de pământ  

câteva frunze cad printre degete doar pentru decor

trecătorii mâzgâlesc un nume la repezeală 

să nu uite unde să trimită pachetul de lacrimi și puțin dor

se astupă bine-n coajă și devine una cu locul

un bătrân doarme într-un copac și…

Oglinda lunii în geam

se înclină peste patul meu

secundele rod noapte încet prea încet

un gând îngână un cântec de leagăn

să adoarmă nesomnul

întind braţele râuri despletite

te caut prin camera goală de tine

cu limpezimea grea a iubirii

simt cum te conturezi

pe gura mea  ca într-un pahar

se varsă sărutările 

răsuflarea ta îmi atinge petalele limbii

înfioară cuiburi de păsări

sub tremurul…

Domnule Grigoraș, la poezia ta „La miezul nopții...”, postată pe data de 17 iulie a.c., am încercat, prin cuvinte puține, să-ți explic în ce constă „vara bacoviană”, iar tu mi-ai răspuns cu un atac la persoană. Cum ești la al doilea incident de acest fel (nu față de mine ambele), la următorul vei fi exclus de pe acest site!

da Coza

PS: Chestia cu Rorschach-ul…

am auzit fulgii de nea

cântând la o chitară

îmbătrânită

urechile desfrunzite

mângâie tăcerea

am legat cerul cu pământul. Mi-am semnat

moştenirea pe colţul meu de lut

ca un resort

să mă-ntorc

când rătăcesc cu ochii în albastrul meu

şi uit de fericire

să mă-mbăt în clipa de nemărginire

(cu)prins de liniştea norilor ce dansează

în zbuciumul din mine.      

Cu tine-am învăţat să trec de primăvară

să-nmuguresc în ramuri de copaci,

şi când se-ntorc clepsidrele-ntr-o doară

mi-ai spus că mă doreşti şi cât mă placi.

Ne-am rătăcit pe drum în toamna ruginie

păcate despletite-n grabă din trecut,

şi-am aruncat clepsidra-n altă veşnicie

spărgând oglinzi ce nu ne-au cunoscut.

Am dat un sens emoţiilor pline de culori

legând de frunte curcubeie-albastre,

fără să…

facerea

am altoit tăcerea pe cuvânt

primul cuvânt avea culoarea luminii

cineva a zis iubire și s-a aprins soarele

altcineva a zis femeie

 și-au răsărit toate florile pe pământ

când Adam și Eva s-au…

astăzi te-aș  îmbrățișa

ca pe-o durere

 și ah dac-ai ști cât îmi doresc

 să mă mai dori o dată

 să-mi treci așa

 ca un junghi prin inimă

 să-mi duc mâna la piept și să te simt

să te simt ca pe-o durere

să mă transcenzi

 de  la un capăt la celălalt 

 astfel voi ști și eu că sunt 

 că n-am murit încă

 și că respir dureros de viu dar

 atât de mort

 după tine 

 arată-mi ploaia

 de iubire

 când norii

 își revarsă cascadele 

 arată-mi zborul clipelor

 ce trec  îngemănate

 odată cu noi

când

umplem zenitul

cu iubire