Biserica de lemn din Țara Moților, la Olănești, Vâlcea

[Cristina Nălbitoru]

        Biserica de lemn din Albac, Țara Moților, unde venea să se roage Horea, are o istorie aparte, ea fiind salvată de la distrugere printr-o minune! Dar acum, ca să-o găsești, trebuie să te deplasezi undeva în nordul Olteniei, la Băile Olănești! Pare paradoxal, dar acesta-i adevărul!

După mai multe curbe, după ce ajungi în Olănești, GPS-ul te duce pe lângă Parcul Central, undeva în dreapta, pe o străduță ce urcă pe lângă versantul Muntelui Căpățânii. După vreo 200 de metri, undeva în stânga, pe versant se desfășoară multe trepte de beton care se opresc la o bisericuță din lemn.

            După ce parchezi mașina, urci acele trepte de beton și răsufli ușurat când ajungi în incinta bisericuței. În față, pe peretele exterior dinspre sud, observi tabloul lui Horea, flancat în ambele părți  de drapelul României iar sub el „Roata pătimirii martirului Horea”. De o parte și de alta a roții sunt două poze, una înfățișează  „Citirea sentinței de execuție, 26 februarie 1785”, iar în partea cealaltă  imaginea cu „Execuția pe roată a lui Horea, 28 februarie 1785”. Pe peretele opus al bisericuței, cel dinspre nord, se află o serie de fotografii, deasupra  steagul României, sub el chipul martirului Horea, iar dedesubt o serie de fotografii cu  „Biserica lui Horea, Florica” din anii 1925 și 1926, figuri bisericești, inclusiv Patriarhul Iustinian la Sfințirea bisericii la Olănești în 1958 și a Episcopului Iosif al Râmnicului și Argeșului,  dar și Ion I.C. Brătianu, salvatorul  bisericii de la Albac la Florica în 1907.

            Intrarea în biserică este prin partea dinspre apus. Pătrunzând în ea te lași impresionat de picturile cu sfinți de pe pereții laterali și tavan, dar și de cele de pe altar.

            În dreptul ușii de la intrare în biserică, în dreapta este un scurt istoric prezentat de parohul Emilian Groșenoiu, iar în stânga o poezie a lui Octavian Goga pe care o voi prezenta mai jos. Biserica de lemn a lui Horea cu hramul „Sfântul Pantelimon” și „Nașterea Maicii Domnului” este declarată monument istoric.

            În urmă cu doi ani am plecat într-un pelerinaj în Munții Apuseni, mai precis în „Țara Moților”. Am vizitat zonele de la Câmpeni, Roșia Montană, Peștera Scărișoara, Casa Memorială a lui Avram Iancu etc.

            Locul de cazare l-am avut la o pensiune din Albac. Intrând în vorbă cu gazdele, aflând că suntem din Vâlcea parcă dintr-o dată s-au luminat la față și ne-au zis că la noi a fost mutată biserica lui Horea de la ei din Albac ca să nu fie distrusă de habsburgi!

Normal că știam de ea și am empatizat cu moții!

            Dar să vă spun câteva cuvinte despre istoria acestei biserici și cum a  ajuns în Vâlcea și salvată de la distrugere.

            Vasile Ursu Nicola, zis Horea, a fost alături de Cloșca și Crișan conducătorul răscoalei țărănești din 1784 din Transilvania împotriva asupririi austriece. Din păcate au fost trădați, închiși și apoi trași pe roată la 28 februarie 1785 la Alba Iulia.

            Biserica de lemn din Albac, Munții Apuseni, la care se ruga Horea și de aceea îi poartă numele, era în pericol să fie distrusă de imperiul Austro-Ungar. Ea a fost salvată, prin cumpărare, în 1907 de către Ionel I.C. Brătianu, „prim-ministru al României și membru de onoare al Academiei Române”, ca monument istoric și dusă la Vila Florica,  de la Ștefănești, de lângă Pitești unde a fost „reconstruită în 1918”.

            În 1958, Patriarhul României Iustinian Marina și Episcopul Iosif al Râmnicului și Argeșului hotărăsc mutarea acestei biserici la Olănești, Vâlcea, pe locul unde se află și astăzi.

           

Bisericuța din Albac

 

Bisericuță din Albac,

Tu ești al vremurilor semn,

Tot bietul nostru plâns sărac

E-nchis în trupul tău de lemn.

 

Din ce-am cerut, din ce-am gândit,

Atâtea rugăciuni cuprinzi,

Și-atâta vis neizbândit,

Sub vechiul tău tavan de grinzi.

 

Tu știi cum ne-am trudit stingher

De-a pururi fără crezământ,

La Dumnezeu, acolo-n cer

Și la-mpăratu’ pe pământ.

 

De-aceea ostenită acum

De zile rele câte-au fost,

Bătrână te-ai pornit la drum

Să-ți deie frații adăpost…

 

Rămâi aici, fă-ți un popas,

Fii sfetnic bun din veac în veac,

Și spune-acasă ce-a rămas,

Bisericuța din ALBAC

(Octavian Goga, Florica, 1908)

 

Recomand tuturor turiștilor care ajung în stațiunea Băile Olănești să-și facă timp să viziteze acest monument istoric!

 

Cristina Nălbitoru