Flaşnetarul observă cum, de câteva zile, o femeie îi dădea târcoale. Apărea taman când el punea în lucru flaşneta, se aşeza pe banca de vizavi şi asculta cu prefăcută atenţie muzica. Era frumoasă, deşi cu forme cam pline, iar veşmântul decoltat lăsa să i se vadă a treia parte din fiecare sân. Machiajul, de bun gust, era cam provocator. Când muzica înceta, ea se ridica cu vadită intenţie de a se aşeza lângă el. Totuşi flaşnetarul nu o lăsa să vină, observând că muzica flaşnetei are proprietatea ciudată de a o bloca, făcând-o să se reaşeze nedumerită. "Ce-ai fi vrând de la mine? Astăzi te voi lăsa să vii, m-ai făcut curios." spuse în sine. Opri flaşneta şi astepta distrat venirea femeii. Ea se ridică încet şi privi spre el aşteptându-se ca flaşneta să cânte din nou, dar nu fu aşa şi, cu paşi timizi, merse şi se aşeză lângă muzicant.
- Bună ziua! spuse încet, cu o voce gravă şi foarte plăcută.
- Bună să-ţi fie inima! Ce vânt te aduce prin zonă?
- Un vânt străvechi, dar aceeaşi pasiune de a cunoaşte oamenii. Sunt Gomera, fiica lui Diblaim.
- Şi... cu ce te pot ajuta?
- Poţi să mă cumperi şi să-mi ceri să rămân multă vreme numai a ta!
Răspunsul femeii îl amuză brusc şi atât de tare pe flaşnetar, încât un hohot de râs îi scutură trupul. Ea îl privea intens, neascunzându-şi curiozitatea aşteptării.
- Şi de ce, mă rog, trebuie să te cumpăr? De ce trebuie să-ţi cer să fii cuminte? Nu poţi fi aşa din principiu? o întrebă el încă râzând.
- Principiile mele se supun voinţei tatălui meu, Diblaim. De la el mă poţi cumpăra, răspunse ea cu bujori în obraji.
- Vântul care te-a adus nu e unul prea bun, observă flaşnetarul. Eu nu cumpăr femei şi, mai ales, îmi plac cele cuminţi din convingere. Dacă ţi-aş cere, de pildă, să rămâi numai a mea nu multă vreme, ci... toată vremea?
- Nu pot schimba regula! răspunse ea. Sunt prizoniera acestui scenariu pe care oamenii l-au memorat astfel. Nu pot schimba ceva venind în timpul tău, trebuie să mă comport ca atare...
- Venind în timpul meu... De ce nu stai în timpul tău? Ce te determină să vii în timpul meu?
- Solitudinea ta mă atrage. Dar şi faptul că mă poţi trimite înapoi a fost o provocare.
Flaşnetarul deveni circumspect sesizând iarăşi capriciul de a se amesteca al unor planuri temporale distincte. "Se pare că activitatea solară este încă la cote mari." reflectă el.
- Din care timp vii? o întrebă pe femeie.
- Din timpul proorocului Osea, fiul lui Beeri.  Când mă atingea proorocul, simţeam atingerea cerului! Era ceva extrem de plăcut, înălţător aş zice. Dar nu mă puteam bucura de această simţire fiindcă venea ca o mustrare. Parcă mi se frângea sufletul, oh, nu pot să uit!
- Simţirea aceea te trăgea către cer, dar o forţă oarbă, opusă ei, te trăgea jalnic în jos... Din pricina asta suferea sufletul tău. Forţa aceasta locuieşte în trupul tău de pământ. Deseori simt şi eu acelaşi lucru...  
- Ştiam eu că eşti un om deosebit! rosti precipitat femeia. Dacă ne unim forţele ascendente, poate vom învinge împreună forţa oarbă, care ne doboară aspiraţiile!
Flaşnetarul deveni şi mai circumspect:
- Eşti inteligentă, dar nu mă poţi păcăli. Ceva mai devreme, ai divulgat condiţia ta de prizonieră a unui scenariu. Cum spuneam, vântul care te-a adus este unul rău, păgubitor. În numele Stăpânului Mării şi al vântului îţi poruncesc să dispari!
Înaite ca femeia să dispară, flaşnetarul a apucat să-i observe expresia chipului: era teribil de înciudată din pricina eşecului tentativei ei.

***

Căldura verii era încă toropitoare, deşi iulie trecuse. "Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui." îşi aminti că a citit în cartea pe care o primise de la îngerul care-i reparase flaşneta. Mergea agale prin parcul mare al oraşului, căutând umbra copacilor. Deveni atent la femeia tânără, care mergea absentă pe alee, uşor grăbită, privind fix înainte, parcă nepăsându-i de căldura prea mare, ce venea în valuri peste oraş. Veşmintele ei erau aproape transparente, lăsând să i se întrevadă formele perfecte ale trupului. Bluza era albă şi mulată pe trup, iar fusta neagră şi lungă atingea betonul aleii.
"Eşti extrem de frumoasă!" spuse în gând. Multă vreme el şi-a imaginat că există nişte ateliere speciale ale Creaţiei, în care lucrează îngeri cu înaltă calificare. Acolo, printr-o muncă migăloasă, ei modelează creaturi superbe, cărora Demiurgul le dă suflare de viaţă, apoi le trimite pe Pământ spre năucirea celor care au simţ estetic. Femeia era înaltă si suplă, avea tenul măsliniu, contrastând puternic cu ochii albaştri şi mari, în a căror privire părea adunat misterul unei lungi aşteptări. Muzicantului îi veniră în minte nişte versuri:

"Eu n-am văzut, persano, Bosforul niciodată, 
  Să nu mă-ntrebi de dânsul, că nu ştiu să-ţi răspund. 
  În ochii tăi văd marea pentru întâiași dată 
  Cum flacăra albastră și-o pâlpâie la fund."

Trebuie să spunem adevărul şi să subliniem faptul că, în zilele următoare, flaşnetarul se duse în parc anume pentru a o întâlni pe femeie. Dar ea trecea la fel de absentă, nepărând a lua act de existenţa lui. Avea mereu aceleaşi veşminte aproape transparente, care îi puneau în evidenţă trupul superb. "Oare unde apare şi unde dispare?" se întrebă în sine flaşnetarul. Un gând îl făcu să se aşeze pe banca veche, de sub castanul care îi era prieten. Era multă umbră acolo, se mai putea respira. Fu mirat şi surprins să observe că femeia vine către el. Nu mai privea ţintă înainte, ci pleoapele îi erau pudic întredeschise. O anumită sfială era aşternută pe chipul ei.
- Te aşteptam! îi spuse cu căldură, când ea fu aproape.
- Ştiu! răspunse ea blând şi se aseză lângă el. Ai să fii contrariat să afli că sunt Lo-Ruhama, fiica Gomerei.
- A celei pe care am trimis-o în timpul ei?
- Da, a Gomerei, fiica lui Diblaim.
Flaşnetarul fu decepţionat, dar frumuseţea rară a tinerei îl făcu s-o mai asculte.
- Nu m-a atins nici un bărbat până acum! continuă ea. Aştept ivirea lui, inima mea îl doreşte cu ardoare şi aşteptarea se vede în ochii mei. Ştii de ce mă îmbrac aşa? O parte a fiinţei mele mă trage către cer - este partea pe care mi-a dat-o tatăl meu, proorocul. Cealaltă parte mă trage către pământ, fiind partea pe care mi-a lăsat-o Gomera.
- Da, alb - negru... înţelese muzicantul.
- Dar nu cedez forţei care mă trage în jos. Ea face ca aşteptarea să-mi fie grea. Pasiunea telurică, luptându-se cu aspiraţia către înalt, crează misterul ochilor mei. Mă văd rar cu Gomera şi pentru scurt timp. E ciudat, umblăm una pe urmele celeilalte, deşi nu ne mistuie dorinţa de a ne vedea. Asta din pricina părţii pe care o avem în comun.
- Aşteptarea ta pare să nu se mai suporte pe sine, dacă ai evadat din timpul tău, observă flaşnetarul.
- Da! răspunse femeia plecându-şi capul. La un moment dat, mi-a venit gândul că mi-aş putea afla iubitul în alte planuri temporale. Însă lucrurile se complică mult... Iubitul meu trebuie să-şi abandoneze trupul în planul temporal în care trăieşte, ca să poată veni cu mine. Alcatuirea materială nu rezistă călătoriei pe care o are de făcut.
- Dar tu cum rezişti?
- O, să ştii că doar tu mă vezi! Sunt invizibilă celorlalţi. Priveşte-mă cu atenţie!
Flasnetarul privi uimit cum trupul femeii începu să-şi piardă consistenţa materială şi să devină translucid ca un abur dens. Apoi reveni la starea dintâi. Femeia zâmbea din pricina uimirii lui, dar pe el l-a supărat această atitudine şi a conchis:
- În numele Stăpânului Mării şi al vântului, îţi poruncesc şi ţie să dispari!
Femeia dispăru fără să mai treacă prin starea tranzitorie de abur şi fără ca flaşnetarul să-i mai fi observat expresia chipului. Acesta îşi reveni repede, dar parcul îi părea pustiu acum. Locul misterului fu luat cu brutalitate de căldura toridă a verii. Poezia căzuse în derizoriu... Îi trecură prin minte nişte versuri :

"Seceta a ucis orice boare de vânt.
  Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
  A rămas cerul fierbinte şi gol."

***

Intuia că arătările ciudate vin dintr-o zonă obscură, în care se urzesc intens planuri pentru ispitirea lui; că, în această zonă, este studiată atent structura lui sufletească şi planurile sunt meticulos elaborate în funcţie de asta. Pe de altă parte, simţea că primise putere de la Omul care i se arătase în vis, putere să se opună personajelor misterioase şi să le trimită în lumea lor. Se ridică de pe bancă şi porni înspre aleea largă, cu trepte de beton, care urca dealul la poalele căruia se afla parcul. Simţea nevoia să urce, de parcă în vârf l-ar fi aşteptat cineva. Intră într-o poiană străjuită împrejur de salcâmi groşi şi înalţi, şi îngenunche pe covorul moale al ierbii. O adiere de vânt îi răscoli părul lung, căzut pe umeri. Îşi împreună mâinile şi rosti cu voce înceată:
- Stăpâne al Mării şi al vântului, o, dacă ai face să cadă ploaie din cer! Pământului îi e sete şi fiinţele lui sunt chinuite de focul care vine din soare! O, dacă ploaia Ta mi-ar spăla viaţa, sufletul meu s-ar bucura şi n-ar mai cădea uşor în melancolie, iar exploziile din soare n-ar mai scoate în calea mea făpturi bizare, din alte lumi...
Continua să stea îngenunchiat, cu ochii închişi şi cu mâinile împreunate, deşi nu mai rostea niciun cuvânt. Simţea nevoia să mai rămână aşa deoarece sufletul lui emitea efluvii de simţire pură către Omul care-i apăruse în vis. Încet, încet mâinile lui s-au desprins una de alta şi s-au ridicat către cer. Avu vedenia unui fluviu roşu care se revărsa blând, din văzduh, peste fiinţa lui. Sufletul lui zbuciumat se linişti şi o pace adâncă i se aşternu peste simţiri, peste amintiri... Într-un târziu, se ridică şi porni să coboare treptele multe pe care le urcase mânat de un tainic imbold. Avu presentimentul puternic că o ploaie torenţială se va dezlănţui curând peste oraş şi grăbi paşii. Când ajunse în vale, observă un bătrân îmbrăcat în veşminte ponosite, purtând ochelari cu lentile fumurii, aşezat pe o bancă. Ţinea în mână o pălărie pleoştită, într-o atitudine care implora mila trecătorilor.
- Dă-mi un ban din bunătatea sufletului tău! Miluieşte-l pe fiul lui Timeu! zise cu glas tare, apoi, mai încet, către sine: S-o crezi tu... Nu va ploua!
Flaşnetarul auzi şi ultimele cuvinte şi se opri la câţiva paşi de bătrân, fără să spună vreun cuvânt. Aştepta ceva. Da, s-a întâmplat ceea ce aştepta: căzură primii stropi de ploaie şi-l udară pe bătrân. Acesta dădu să tragă o înjurătură, dar nu apucă să spună decât "Afurisenia..." şi dispăru. Flaşnetarul izbucni în râs.
Porni fară grabă pe aleile parcului, mergănd către casă. Cerul a fost acoperit de nori negri şi ameninţători, care s-au unit unul cu altul şi l-au întunecat. Ploaia s-a dezlănţuit cu o furie năvalnică, ce voia parcă să razbune fiinţele pământului împotriva căldurii insuportabile, care dogorise totul timp de aproape două luni. Energiile cerului începură să se descarce prin fulgere şi tunete care sfâşiau atmosfera cu zgomot asurzitor. Flaşnetarul se lăsa intenţionat să fie udat, torentele de apă parcă îi spălau viaţa de tot ceea ce fusese urât şi-i chinuise sufletul batjocorindu-i sensibilitatea. Nu se mai temea de trăsnete, simţea cum Stăpânul Mării şi al vântului îl protejează. Când ajunse în apropierea casei sale, era sigur că cineva îl aştepta. "Nu este Ofelia, ea aprinde luminile în toată casa. Cine o fi intrat în lipsa mea ? Parcă am încuiat uşa la plecare..." Lumina era aprinsă numai în camera în care locuia el. O curiozitate mai mare decât de obicei îl cuprinse. Uşa de la intrare era încuiată şi asta îl făcu prudent. O descuie fără zgomot, cu eleganţa şi îndemânarea unui spărgător de safe-uri. Traversă holul fără să i se audă zgomotul paşilor şi, cu aceeaşi eleganţă şi îndemânare, deschise uşa camerei lui. Fu uimit să vadă că în patul lui era întinsă, goală şi provocatoare, Gomera...
- Bună seara! îi spuse ea cu voce timidă şi plăcută. Ştiu că eşti un suflet caritabil şi n-o să te superi pe o biată femeie care a căutat adapost din cauza ploii!
Flaşnetarul o ţintui cu o privire extrem de severă, care o făcu să se cutremure.
- Îţi poruncesc să te îmbraci!
- Sunt venită fără veşminte!
- Îţi poruncesc să ieşi din casa mea! Nu-ţi permit să-mi mai vorbeşti!
Femeia a ieşit tremurând şi a dispărut când stropii ploii au atins-o. 
Flaşnetarul se aşeză gânditor într-un fotoliu. După un timp, luă telefonul mobil şi formă numărul Ofeliei. Îi spuse doar atât:
- Vin la tine!
Două ore mai târziu, un taxi a staţionat în faţa casei lui. Puţini ar fi recunoscut pe flaşnetar în persoana domnului îngrijit şi foarte elegant, care şi-a pus geamantanul din piele în portbagajul maşinii şi a urcat pe scaunul din faţă. Simţea nevoia unei schimbări. Voia să evadeze din oraşul din care nu mai plecase de atâta vreme, să uite de secetă, de personajele bizare care i se arătau, de singurătate, de tristeţe... Avu grijă să-şi pună în geamantan cartea pe care i-o dăduse îngerul, în care scria despre Stăpânul Mării şi al vântului. Ştia că la capătul drumului îl aşteaptă o femeie deosebită, care îi arătase statornică prietenie şi purtare de grijă, alături de care fiinţa lui se liniştea şi-şi recăpăta optimismul. Pe drum, starea lui sufletească s-a schimbat mult în bine şi un zâmbet blând i-a luminat chipul...

Vizualizări: 187

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Bătrânul flaşnetar şi destinul... viaţă petrecută printre stafii. În complexitatea gândirii lui încap multe fiinţe ale trecutului ieşite din sunetele fermecătoare ale flaşnetei. Reuşeşte însă să se desprindă şi să pipăie puţină realitate.

Am recitit cu plăcere, Sofy!

Am citit cu plăcere un text foarte literar. De fapt 100% literar.

da Coza

Am citit cu plăcere, frumos scris, frumos spus. 

Demiurgul le dă suflare de viaţă, apoi le trimite pe Pământ spre năucirea celor care au simţ estetic.

Cu admiraţie

Am citit încântată (eu care poposesc rar în acest spaţiu) o "poveste" despre căutare, redefinire a eu-lui, ispitire şi asumare! Atâtea noţiuni grele de care fugim precum cela de tămâie, nu cumva să ni se pună în faţă vreo oglindă în care să ne vedem fără boielile socialului, aşa cum suntem! Ce înseamnă să ai un cod moral al tău care să-ţi fie ancoră în furtunile ispitelor de tot felul! Graţioasă "poveste" am citit în săptămâna mare! Mulţumesc Cosmin! Cu drag, Gerra

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 59 minute în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 1 oră în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 1 oră în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 8 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 8 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 18 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 18 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor