Cuib de randunele

[Giurgiu Silvia]

  O nouă dimineaţă îşi deschise geana somnoroasă peste satul înlăcrimat dupa ploaia binecuvântată de peste noapte! Razele jucăuşe ale soarelui abia sosit, intrară indiscrete în odaia răvăşită a Dorei trezind-o din somnul profund al nopţii.

,,De când zic că o să pun o perdea groasă şi închisă la culoare, la geamul ăsta!... Nu mai ajung deloc să fac asta, deşi în fiecare dimineaţă sunt silită să mă trezesc cu primele raze ale soarelui. Uff, ce minte mai am şi eu! Îmi aduc aminte numai când mă confrunt cu problema asta, zi de zi! "     Dintotdeauna lumina zorilor o deranja şi îi întrerupea mereu somnul dulce al dimineţii, dar odată coborâtă din confortul patului care îi ostoia oboseala zilelor lungi şi pline de la ţară, uita imediat acest amănunt. Până în dimineaţa următoare, când îşi făcea alte promisiuni asemănătoare

  Era 5,30 şi o aştepta o altă zi agitată şi grea. Pasiunea pentru lumea necuvântătoarelor o determinase să îşi umple curtea de păsări şi animale de casă, pe care le îngrijea şi le iubea ca pe copiii ce mereu şi-i dorise, dar nu îi avusese. Ar fi vrut să iasă afară, dar renunţă când văzu cum dormea bărbatul sau care, dacă ar fi simţit mişcare, s-ar fi trezit cu siguranţă şi ea nu se îndură să-i strice bunătate de somn. Ascultă cu încântare ciripitul păsărelelor ce populau de veacuri pădurea de peste drum şi care în aceste zile de vară se întreceau în triluri măiastre, incantandu-i auzul. Lăsă gândurile s-o asalteze ca un roi de muşte sâcâitoare, ştiind că somnul nu va mai veni.Tresări speriată când sună deşteptătorul telefonului pentru soţul ce trebuia să plece la muncă. Îl privi zâmbind cum se foieşte nemulţumit că noaptea se sfârşise, cum bombăne ceva nepoliticos la adresa tuturor deşteptătoarelor şi cum se întoarce indecis pe partea cealaltă, să mai fure un minut din dulceaţa somnului. Cu blândeţe îi ciufuli părul ţepos şi îl îndemnă să deschidă ochii ,trăgând strategic la o parte perdeaua transparentă.

-Gata, ajunge cu leneveala, somnorosule! Jos din pat! îi ordonă surâzând. Dar sări ea întâi din pat şi se duse să-şi alunge toropeala sub jetul de apă rece cu care îşi stropi faţa din belşug, udandu-şi cămaşa de noapte. Mecanismele deja i se puseseră în mişcare şi după ce se îmbracă grabita pentru ziua de muncă, ieşi din casă salutând cu voioşie noua dimineaţă.

  Prima pe lista ei de atenţii era văcuţa bălţată de curând redevenită mamă şi pe care Dora o adora. O găsi sarutandu-şi puiul de câteva zile abia,in timp ce il alapta grijulie .

-Ti-e foame mamico? o intreba duioasa, dezmierdandu-i coapsa mătăsoasă. Acuşica rezolvăm problema asta!

Se urcă pe scara de lemn rezemată de gura fânarului însă, cum ajunse sus, scoase un strigăt de uimire şi îngrijorare. Cuibul de rândunele care stăpânea de câţiva ani buni acoperişul casei, zăcea aproape dărâmat într-o grămăjoară de fân, plin cu patru puişori mici şi goi, acoperiţi numai de un puf invizibil. Ceva mai departe dormea dus motanul negru al casei, care cu siguranţă nu observase prada interesantă ce-i picase din cer.

Dora intră în fibrilaţie şi alungă pentru început motanul care însemna un pericol iminent pentru naufragiaţii neajutoraţi şi apoi se precipită să găsescă ceva cu care să fixeze iar cuibul la locul său, rugându-se să nu se întoarcă părinţii rândunelelor. Se spunea, că dacă le atingi progeniturile, rândunelele îi vor părăsi din motive numai de ele ştiute. Cu mare gingăşie repuse căsuţa de paie şi lut plină cu comori vii, la locul ei şi tocmai când o fixă cu ce avea la îndemână, auzi în jurul său ţipete speriate şi fâlfăit de aripi care o făcură să îşi ascundă capul la adăpostul braţului îndoit instictiv, dar în loc de un atac, avu parte de cel mai emoţionant scenariu. Rândunelele- părinţi, ciripeau fericite şi-i tot zburau de jur împrejur, făcând piruete şi salturi în semn evident de mare recunoştinţă şi mulţumire. Ochii Dorei se umeziră şi inima i se umplu de dragoste şi bucurie. Se întoarse la ale ei şi ziua îi fu prilej de continuă încântare până seara. Recunoştinţa cea mai desăvârşită a zburătoarelor, o impresionase profund!

[Mihaela Popa]

o povestioară plină de duioșie

citit cu drag

[Giurgiu Silvia]

Multumesc mult ptr interes, Mihaela! Sunt onorata!

[Corina Militaru]

Cu riscul de a repeta, duios este cuvântul potrivit! Mi-ai mâgâiat sufletul! :)

[Giurgiu Silvia]

Iti multumesc cu sufletul, Corina! Interesul tau imi da mult curaj! cu mult drag!

[Ion Lazăr da Coza]

O compunere de clasa a VIII-a... Recunosc, elevul e peste medie de conștiincios.

da Coza