Un fenomen sordid, sau cu tristeţe despre plagiat

[Ionel Mony Constantin]

      O acuză de plagiat planează în aceste zile asupra poetei (??) Viorica Drăgoi.  Dovezile se pare că sunt de necontestat. Împricinata nu se justifică, dispare pur şi simplu de pe site. Ce este de făcut?      

     Plagiatul este un furt ordinar şi trebuie condamnat ca atare. Cei care o fac au susţinerea mea necondiționată. Profit  însă acum de ocazie, extrapolând, să ridic şi o altă problemă care stiu ca va stârni nemulţumiri şi îmi va restrânge şi mai mult numărul de prieteni, mulţi, puţini, câti or fi rămas.

    Mă refer în cele ce urmează, la tolerarea tacită a plagiatorilor, mergând până la obedienţă, linguşeală, faţă de acestia, în cel mai bun caz, o atitudine de indiferenţă, hai să-i zicem „productivă". Ce vreau să afirm aici? Există un site, nomina odiosa, pe care îl recomanzi numai duşmanilor, al cărui manageriat a fost şi mai este girat de doi plagiatori (nu dau amănunte), dovediţi  ca atare cu asupra de măsură. Nu numai că aceştia nu îşi recunosc faptele, dar continuă să fie în aceeaşi postură, acceptaţi, ascultaţi şi adulaţi (poezii de glorificare) la diverse niveluri de membrii adm. şi de cei care postează acolo. Toţi sau aproape toţi cunosc situaţia şi se complac cu ea. Mi se va spune, e treaba lor, ce ne priveşte pe noi? Important este să postăm oriunde şi să ne facem cunoscuţi şi apreciaţi. Mie nu mi-ar fi indiferent dacă mănânc din troacă alături de Ghiţă, sau stau la masa celor aleşi. Dacă multe persoane care postează acolo, inclusiv dintre membrii noştri marcanţi, fiind în cunoştinţă de cauză, s-ar retrage, site-ul plagiatorilor ar rămâne, practic, fără membri. Să le cânte în strună „valoroasa" poetă M. M. Cip-Cirip & Comp.!

    O mlaştină a răului ar putea fi asanată în întregime. Din păcate se tace şi prin aceasta se consimte. Sincer să fiu, nu pot să înţeleg cum oameni cunoscuti şi apreciaţi nu numai aici, ci şi pe alte site-uri, continua să mai posteze acolo şi să se compromită. Unii afirmă că acolo au prieteni. Îi pot găsi şi la noi ca şi pe alte site-uri „curate".

     Mutatis mutandis, nu înţeleg nici cum un apărător vajnic al plagiatorilor, despre care am mai făcut vorbire, este încă tolerat printre noi. Uităm prea uşor şi închidem ochii la tot ce a scris aici sau în altă parte şi la răul pe care ni l-a făcut. Ştiu, mi se va spune, a închide ochii, nu înseamnă a ierta, dar poate fi considerat şi ca o consimţire tacită, mai ales de către cel împricinat, care zburdă voios cu tinicheaua de coadă, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.

      Luate în ansamblu toate acestea, şi nu numai simplele declaraţii de susţinere, ar însemna cu adevărat o atitudine intransigentă de condamnare a plagiatului ca fenomen sordid în mica noastră lume literară.

     Vreau să fiu bine înţeles - ce am scris mai sus nu este o încercare de a plăti poliţe, este un adevăr pe care încerc să-l spun în felul meu mai frust. Luaţi-l dacă vreţi şi ca pe un posibil pamflet. IMC

[Sofia Sincă]

Susţin ideea din textul de mai sus şi sunt total împotriva plagiatului.

Aceeaşi nemăginită uimire mă încearcă privid autorii care mai postează, încă, acolo unde este o cloacă de plagiatori. Cunosc site-ul, ştiu renumele său îndoielnic. Nu înţeleg ce satisfacţie să ai pentru a mai sălăşlui o clipă măcar într-un loc, unde însuşi fondatorii au dat mâna cu aceste josnice procedee.

Plagiatori demonstraţi în timp destul de scurt continuă să vieţuiească cu autori serioşi.

[Ion Lazăr da Coza]

Subscriu, domnule Mony!

O singură nemulțumire am - puteați fi și mai dur!

Într-adevăr, avem pe site un (fost, sper!) apărător al plagiatorilor. Desigur, își regretă „elanu”!

da Coza

[Popa Ines Vanda]

SUBSCRIU ! Din pacate sunt din ce mai multe situatii de acest gen! Mizeriile de acest tip nu se vor sfarsi niciodata, din pacate! Daca pe siturile de socializare nu prea ai ce face impotriva impostorilor, cel putin pe retelele de literatura ar trebui luate masuri drastice! Cat despre cel prejudiciat exista legi !