- Iarăşi ne-a murit o oaie! – strigă mâhnit fermierul din Nouă Zeelandă, când deschise uşa la casa lor micuţă.

- Dar ce s-a întâmplat, tătucule? - întrebă unul dintre băieţi.

- Nu-mi dau seama nici eu ce le atacă, dar am observat că fiecare oaie care a murit până acum, avea blană lipsă pe spate, cât o palmă.

- Haideţi măi băieţi la masă, v-am pregătit mămăliguţă cu lapte!- îşi chemă mămuca băieţii, crescuţi şi ei mari după atâţia ani.

- În ritmul acesta nu ştiu când ne-om putea apuca de casa nouă, ofta fermierul. Aşa am chibzuit cu mama voastră, vindem o sută de oi şi ne apucăm la primăvară de fundaţie. Doar pământ avem berechet, numai casa s-a strâmtorat rău de tot, de când v-aţi făcut voi mari.

- Dar ce crezi tătucule, ce li se întâmplă totuşi?! – întrebă feciorul cel mare.

 

- La început am crezut că suferă de ceva boală, dar fiindcă numai câte una îşi dăduse duhul, a căzut teoria mea. Dacă era vorba despre vreo boală, ar fi murit cu zecile!

- Ai chemat veterinarul, tătucule? – a întrebat cel mijlociu, interesat şi el de întâmplările petrecute.

- L-am chemat, sigur, dar până ajunge el aici, la o asemenea distanţă de sat, oaia trebuie îngropată să-şi găsească şi ea pacea în pământ, iar doctorul în acest caz, nu mai are pe cine examina.

- Dar, tătucule, când ai examinat dumneata fiecare oaie în parte, ce ai observat?

- Că lipseşte fiecăreia pe spate câte o palmă de lână.

- Iar la restul oilor, nu?

- Aşa cum zici şi tu, oile sănătoase au blana întreagă.

- Mâncaţi dragii mamei, să nu se răcească mămăliga – îşi îndemnă mama feciorii.

- Stai, mămucă, să ne organizăm, apoi vom rade tot ce-i în farfurie, glumea feciorul cel mare.

- Părerea mea este, zise cel mijlociu, să stăm planton câte unul în fiecare zi, să vedem ce se întâmplă cu oile!

- Dar şi noaptea ar trebui să veghem, completa cel mic, dacă vrem să aflăm ceva!

- Bine zici, se înghesuiau toţi să-i împărtăşească părerea.

- Ne împărţim pe zile şi nopţi, interveni capul familiei, se cuvine ca să încep chiar eu, astăzi. Deci ziua şi noaptea voi sta eu de veghe! Tare aş vrea să prind ucigaşul!

- Sunt de acord, se entuziasma cel mare, dar mâine toată ziua şi toată noaptea eu voi urma la rând, aşa să ştiţi!

- Eu cum să vă ajut? - întrebă sfioasă mama băieţilor.

- Tu eşti stâlpul casei, mămucă, tu ne speli, ne faci de mâncare şi veghezi asupra somnului nostru, zise cel mare, conştient că treaba pusă la cale îi privea doar pe bărbaţi.

-Apoi urmez eu! – continua planificarea cel mijlociu. Veţi vedea că eu voi afla secretul cel mare! – şi-şi bătea pieptul cu mândrie.

- După tine voi face şi eu planton, completa cel mic, mai modest din fire.

Lucrurile astfel hotărâte îşi aşteptau împlinirea.

Prima zi şi noapte era rândul fermierului. Ziua a trecut foarte uşor, mai dădea de mâncare la oi, le mai număra, le mai examina, le mai cânta şi le mai povestea. Seara când se plictisise de stat într-un loc, intrase în casă să ia cina caldă de pe sobă. Dar vai, necazul s-a înfăptuit tocmai atunci, până a servit el masa de seară, pe când se întorcea la staul, o oiţă abia mai stătea în picioare, a plâns, apoi s-a prăbuşit la pământ şi şi-a dat duhul. Fermierul se repezise la oaie să observe din nou lipsa unui smoc de păr din blană. De acolo îi venea moartea,  dar nu-şi putea explica cauza precisă.

- Of, Doamne, de ce mi-ai distras atenţia tocmai când eram de pază?! Mi-am făcut familia de ruşine!

A doua zi era rândul feciorului cel mare. Ca un viteaz a stat toată ziua, a îngrijit oile cumsecade, dar noaptea s-a plictisit rău de tot, de singurătate. Ce s-a gândit, că dacă-şi aduce ceva vinişor din pivniţa tatălui, o să treacă noaptea mai uşor. Dar s-a înşelat amarnic. După ce a băut două pahare de vin, l-a surprins somnul tiptil şi numai cântatul cocoşilor l-a putut trezi, iar necazul fusese deja înfăptuit! A găsit o oiţă în chinuri pe paiele grajdului.

- Of, Doamne, de ce mi-ai luat auzul tocmai când eram de pază?! L-am făcut de ruşine pe tătucul meu!

A treia zi feciorul mijlociu a preluat stăpânirea peste oi, el fiind foarte încrezător în forţele sale, era sigur că va avea mai mult noroc în depistarea ucigaşului misterios. Ziua văzuse de oi, făcuse curat, aranjase prin grajd că doar timp avea berechet, iar seara aprinse mai multe lămpaşuri ca să vadă când apare duşmanul nenorocit.

Dintr-odată auzi mişcările unei fiinţe, înarmânu-se cu coasa aştepta în dosul uşii grajdului. Dar ce să vezi? Era o fată frumoasă cu cosiţe brunete care, neştiind ce se întâmplase cu prietenul ei, venise în vizită tocmai ce s-a înserat. Se bucură băiatul, oricum îi ducea dorul şi el, acum va petrece noaptea mai plăcut. I-a făcut şi fetei loc pe paiele moi din colţul grajdului şi după ce s-au aşezat amândoi comozi, n-au mai încetat cu poveştile până zori, când pe fată o fură somnul. Flăcăul a sărit în picioare, era timpul să vadă de oile care dormeau şi ele, numai una părea că se crispase din cale afară, se lupta săraca cu moartea cu ultimele forţe, însă până la urmă se predase vlăguită de putere.

- Of, Doamne, mi-ai luat vederea, tocmai când eram de pază! Cum am să spăl ruşinea asta de pe mine?!

Băiatul cel mic abia aşteapta să-i vină rândul. Avea numai optsprezece ani, dar citise mult la viaţa lui şi învăţase felurite căi de a face faţă unor momente grele. În cazul de faţă de pildă, ce s-a gândit el, să pândească pe fiecare pe rând ca să înveţe din experienţa lor şi ce a reţinut?

Prima oiţă a murit când taica a intrat în casă să mănânce, deci el nu va veni în casă după mâncare, mai bine va lua pâine, slănină, cârnaţi şi o ceapă roşie într-o traistă. Fratele cel mare a vrut să scape de plictiseală cu vinul din beciul încărcat de bunătăţi. Va lua cu el de dimineaţă o sticluţă mică de vin şi când i se face sete, doar atunci va bea câte o picătură. Şi el umbla după o fată, cu păr negru ca smoala şi ochi negri ca noaptea înstelată, dar îi va spune să stea acasă şi să doarmă liniştită până când o va căuta el. Nu vroia să-i fie distrasă atenţia deloc.

Şi aşa a şi făcut. A pregătit cele trebuincioase, şi-a salutat mama, fraţii şi taica erau plecaţi la pădure, după lemne. Straja o vedea ca o treabă serioasă, de care depindea chiar existenţa familiei. Nu a zis taica că nu se pot apuca de o casă nouă dacă pierd oile rând pe rând?! Deci trebuia să slujească cauza cu cea mai fermă hotărâre!

A ţesălat caii, a făcut curat la vaci şi la oi, aşternând paie uscate la picioarele lor. Apoi s-a odihnit chiar un pic, timp în care îşi scosese fluierul din buzunar şi începu să cânte animalelor cele mai frumoase cântece de păscut. Periodic trecea printre rândurile oilor ca să vadă dacă totu-i în ordine.

Când se făcuse amiază, desfăcuse traista de la maică-sa şi începuse să mănânce din merindele de acasă, după care băuse o gură de vin. Seara lua fluierul în mână şi porni printre oi, vrând să vadă tot ce se întâmplă în jurul lui.

Fusese conştient, el a rămas cel în care familia vrând-nevrând şi-a pus speranţa, trebuia să fie la înălţime, trebuia să prevadă tot ce se poate întâmpla. Stând aşa între oi şi cântând de jale şi de veselie, observă cu mare mirare că pe geamul cel mic al grajdului se strecoară un papagal cu pene verzi-măslinii şi zboară către oi.

Se oprise din cântat, nici nu se mişca de uluit ce era, pândea orice mişcare a papagalului neînsemnat, despre care ştia de mult că mănâncă doar insecte. Dar ce să vezi, mare minune, papagalul perspicace îşi alegea oiţa potrivită şi începuse să smulgă un smoc de lână de pe spinarea ei. Băiatul cel mic nu se mişca, zicea că încă nu-i pericol, trebuia să vadă şi ce urmează ca să înţeleagă tot ce se întâmplă.

Papagalul Kea, aşa se chema pasărea ucigaşă, după ce smulse lâna de pe oiţă, se apucase să-i smulgă din grăsimea aşezată tocmai la rinichi, infectându-i. Dar staţi oameni buni, că sărise feciorul nostru şi îi dădu o lovitură zdravănă păsării de pradă, de s-a îngropat ciocul feroce pe loc în penajul său.

Dis de dimineaţă tătucu când trecea pragul grajdului să vadă ce s-a mai întâmplat, se minună, toate oile erau în viaţă! Îl ridicase pe fecioraş de bucurie. Familia sărbători izbânda, dar cel mic nu se lăsa până nu căzuseră la învoială să-l lase o săptămână întreagă să păzească turma de oi.

Cu perseverenţă şi vitejie a răzbit ca într-o săptămână să omoare toţi papagalii care atacau mişeleşte oile din spate, ca ele să nu să poată apăra şi să se hrănească cu unsoarea lor, pentru a se proteja de frigul iernii.

Cine şi-a imaginat că papagalul Kea poate recurge la o asemenea faptă?!

Datorită feciorului cel mic, toţi fermierii din sat aflaseră marea taină şi hotărâseră să-şi păzească oile zi şi noapte din cauza prădătorilor periculoşi.

Vizualizări: 133

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Frumoasa poveste, Suzana! Sper ca micii tai cititori sa nu-si omoare papagalii(glumeam) :)

Cu drag,

Sper ca micii mei cititori sa faca diferenta dintre papagalii lor si cei numiti Kea, de al caror obicei demonstrat in Nouă Zeelandă, fiind surprinsa si eu! De fapt aceasta surpriza a constituit izvorul meu de inspiratie.

Bucuroasa de trecerea ta,

drag,

Te astept si la o alta poveste daca iti face placere.

http://insemneculturale.ning.com/group/dupa-perdea/forum/topics/de-...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 5 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 5 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 17 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 17 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 17 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 17 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 17 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 18 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 18 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 18 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor