Nu trageți în înger

[Ana-Maria Butuza]

Nu trageți, vă rog,

în îngerul meu.

Nu are aripi,

le-a pierdut odată cu încrederea,

când lumea i-a spus că zborul e iluzie.

De-atunci rătăcește,

plin de gânduri sinucigașe,

cu ochii deschiși spre interior .

Suferă de insomnii

și surmenaj diurn,

nu mai doarme nici când realitatea obosește.

A ajuns doar puf și os.

Nu trageți, vă rog,

în îngerul meu.

Am schimbat tăcerea cu el.

Eu port armura,

el, fragilitatea mea.

Îl păzesc cu nopțile

să nu sară în gol dintr-un gând.

E somnambul prin eter,

într-o lume fără ceruri.

De-ar dispărea,

s-ar stinge și ideea de cădere.

[Vasilisia Lazăr]

Poemul transmite un mesaj profund despre vulnerabilitate, protecție și dorința de a păstra speranța vie în fața suferinței. Imagistica utilizată este puternică. Îngerul nu mai are aripi, le-a pierdut odată cu încrederea, sugerând o pierdere a speranței și a credinței în sine. Rătăcește plin de gânduri sinucigașe, cu ochii spre interior, ilustrând o luptă interioară intensă. Insomnia și surmenajul diurn accentuează epuizarea fizică și psihică, iar starea de a ajunge doar un „puf și os” subliniază fragilitatea extremă. Imaginea unui somnambul în eter într-o lume fără ceruri evocă o stare de pierdere și dezorientare, iar repetiția Nu trageți în înger / Nu trageți, vă rog! este o invocare la protecție, la a nu agrava această situație. Întregul poem exprimă o durere profundă și o sensibilitate delicată legată de fragilitatea și suferința unui suflet, simbolizat prin îngerul său. Foarte interesant! 

[Ada Nemescu]

Mi-a plăcut acest balans între joc și adevăr, imaginație și realitate, cu o fantezie proaspătă și sinceritate. Felicit, aDa

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Interesant.  Am citit cu plăcere. 

[Stanescu Valentin]

Frumos! Ce idee!