Te iubesc

[Alina Ilie]

Lumină și noapte în mine, în tot ce-i al tău.
Viață: și fericiți, și triști în astă secundă
Lupta originară și fără sfârșit în piatră și hău,
Când rătăciți în mreaja din lumea rotundă
Ne tot jucăm în secol de-a jertfă și călău,
Când pântece de oameni cu suflete fecundă,
Nu am știut că îngerii se nasc la Chișinău..

[Grig Salvan]

Am fost și eu cucerit de acest ultim vers surprinzător: „Nu am știut că îngerii se nasc la Chișinău”, deși nu pricep totuși „cheia” acestei localizări, probabil de acolo vii sau acolo ai găsit „un înger”... Eu port o simpatie și o afecțiune aparte pentru oamenii de peste Prut, de aceea mi-a plăcut ideea versului. Cei dintre Prut și Nistru au ceva aparte de noi românii din țară, un fel de suflet mai candid, mai bajin, mai duios, probabil că o conviețuire apropiată cu lumea slavă, cu „sufletul slav” și-a pus amprenta specifică, nu știu, doar presupun. În rest versurile sunt parcă fiecare un aforism metaforic exprimat. Înțeleg că nu ți-ai propus să respecți o anumită metrică. Versul ”Când pântece de oameni cu suflete fecundă” îmi pare un pic mai confuz prin lipsa acordului, dar poate altceva ai vrut să spui. Mi-a plăcut micul poem.

[Mihai Katin]

Nu am știut că îngerii se nasc la Chișinău..ei da,acest poem declarativ se termina sublim