Du-mă departe,

Ia-mă pe aripile tale,

Nimic să fie toate,

‘N tărâmuri prenatale,

Să fim întâiul doi,

Întru lemnul dojană,

Din țărâna din noi,

Privighetoare-n strană,

Fără rușine goi,

Mereu iubiți să…

Împreunate mâinile-mi privesc,

Sunt ale măicuțelor toate, și-ale mamii’,

Permanent mai aproape, tivesc

Cu dantelă. Imaginea volnicii,

Care-am fost, intim îmi seceră

Icoana cu ele blânde, atunci

Netremurânde, abia de unseră

Un suflet în miere, necum,

Infinit firesc dezmiardă.

Aceleași de s-au frânt de ne-știre

Și-au frânt de-apărare, să ardă

Sau rău să se mistuie în smintire.

Veșnicie mâini,…

Ne leagă același dor de întreg,

Jindul de-a ține la piept,

De-a fi purtat pe suflet dezleg

Cu inima plină și cu gândul drept.

Ne leagă mâinile noastre-mpreună,

Palmele strânse cresc grâu

Cu rădăcini în Pământ și în Lună,

Pe-ale pașilor urme pârâu.

Ne leagă privirea, ne înnodăm

În rugă și-n lumești idealuri,

Pe-aceeași cărare cuvinte brodăm

În stele și-n sânge rondeluri.

Ne leagă un zâmbet, în care

Ne pierdem de…

Din oglindă în oglindă,

în oglindă m-am privit

Prin ochii albi de murindă,

Halucinat trup strivit

De mantaua lumii hâde,

Inculpat-neiertătoare,

Colț în colț pleoapă râde

când în tine totul doare.

Lut dospit, eram o fragă,

Și-n lumină am crezut,

într-o forță…

Fachir printre cuie-ascuțite și jar,

Am căzut în brațele tale cenușă

Pârâu răsfirat printre-al mâinii mojar,

O clipă sunt straiele tale, mănușă.

Mă sufli, nu mă lași pe tine să mor,

Mă-nlături, cu palma mă-ntinzi,

Pe pielea-ți lumină sunt mortul amor,

În degete milă e când nu pretinzi,

Acum, fără trup, nu mai doare…

Născut din nimic pe pământ,

Întâia lumină este-n cuvânt,

O vorbă-i prescură cu apă

Și tunet ce saltă din groapă.

Te-ridică și umblă- E avuție,

E-ofrandă-cerească-ntru mie și ție,

Povața-i povară de neînțeles

Căci patima zace în tâlcul ales,

Așa graiul desparte frate de frate,

Îi muta din casă în suflet departe,

Iubirea e cea de ne leagă

Fără de voce, să înțeleagă

Fiece viață că-i firul din noi,

Dar…

De-a singurării năpastă
Să îl scape, i-a dat soață,
I-a cioplit-o dintr-o coastă
Domnul, și-a suflat cu viață.
I-a pictat chipul de înger,
Trupul mic, putere-anume,
Iar în pântec i-a pus cer,
La piept să țină o lume
I-a pus brațe de oțel.

Nu mă vezi, dar m-auzi,

Ecoul-sămânță-n al minții fagure,
Reușești și păcatul să lauzi,
În fiece-slovă-ți sunt mugure.
De mă nasc din lumină acută,
Din forfotă aripi cerești,
Ori am rădăcina prea-slută,
Din colcăie smoală, tu crești
Când știi și vrei să m-alegi,
Când pâine îmi dai și pârâu,
Lumină ajungi să culegi
Ori cruce mă legi cu un frâu.

Întunericul pământului cuminecă povață
În rădăcini de copaci și de oameni, licoare
Străpunge pântece piatră cu sete de viață,
Înfiripă visare în umbra ascunsă în soare.

Amurgul adoarme în leagăn fir de safir,
Strecoară în minte o luntre, trecutul dubit,
Purtată pe brațe de șoapte de-'ntâiul zefir,
Din facerea lumii la fel dar mereu osebit.

Într-un pridvor minunile se-ntâmplă,

Acolo a îmbiat-o tat’su pe măicuță,

Tinda e înțeleapta casei tâmplă

Și lumea-i toată de când e micuță.

Rod al iubirii rușinoase, urâtă de copilă,

Acum c-un pas pe lângă, departe de basma,

Privea la stâlpii care o-‘mbrățișau cu milă

Când brațe de iubire ea pui îi fantasma,

Și măsura cu gândul păcatul ce-i umbrea

Trăirea în firescul fior-dezmierdul cel mai tandru:

Femeia-i osândita în spate de…

Se închipuia mirean,

Fruntea’ncruntă o plecă,

În pământ voia să intre

Și să nu mai sufle an,

Poate, se îndupleca

Să s-arate curat printre

Frații lui de’nchinăciune,

Toți fecioară lacrimă,

Cu smerenia în tâmplă,

Neatinși de goliciune,

Clari la gând de patimă.

Nici visare nu se-ntâmplă,

fără

Voia Domnului!

În el mocnea șovăială

Într-un gol de inimă,

Lângă maica trupului

Care fără îndoială

Rugăciune…

Dulceață pentru suflet pe tâmpla pâine

E cuvântul rostit din taina tăcerii,

Crezul din pieptul urechii lipsită de mâine,

Maia plămădită din cerul cucerii,

E lacrima rouă zvântată-n bărbie-amuțită,

Ce-adapă gândul atoateneștiutor,

Pierită-n contururi de oarbă aură nesluțită,

Culcuș Dumnezeu al trupului trecător,

E căușul de palmă din pește și pită dar, 

Ofrandă ultim dumicat miluit,

Mestecat în capătul lumii, curatul murdar,

Ce nutrește un…

Inel piedică-n cale, nerăbdător,

Pasul știut împarte-n dezbări,

Cu mintea întoarsă căutător

De răspunsuri fără-ntrebări.

Hoțul damnat inelul încearcă

Strânsoare în carne îl arde,

Sânge grijire firesc din fereacă

Se trage, de greu suflui-i cade.

Metalul e brațul de trapă,

Tăinuit de timp să nu scape,

Necugetată straja, nu lucire și apă,

pe rugator să-l îngroape.

Bărbat neiertat nici atinse,

Cântul nimb de sunet…

Poamă-i inima uscată, în atrii mocnește jar,

Aorta crapă cum lemnul de-al milei tăiș se plânge,

Râd idei fărâmițate într-al gândului mojar,

Simțirea osul străpunge, ace ascuțite-n sânge.

Aerul doare c-apasă coșul pieptului scobit,

În orbită ochii-s tulburi, demult secată, deplânge

Trupul topit este semnul sufletului neiubit.

De călcâiul în aripă atârnă înger căzut,

Negura-l scuipă în lumea cu păcatele fereastră,

Nimeri strigoiul jale din…

Dragă mamă Românie, de la Chișinău îți scriu,

Lăcaș de lumină vie, unde graiu’ nostru-i viu,

Orfelin rămas și singur, smuls din sânul tău bordei,

Cer e coborât în oameni, stelele-n văzduh și-n ei.

Prin perdeaua de-nnoptare dânsele sclipesc cu tei,

Ce-mpresoară chipuri blânde, gândurile celestei,

Șoptesc în limba română, plutește curat puhoi,

Cu dor sufletu’-l respiră, fără limbă suntem goi.

Ea e cea care ne leagă din trecut și până-n veac,

Granița e…

Lin, din genele alb-făină izbăvi

Un bob de suflet, în gât noduri,

Lung șirag de jinduri, acu’ otrăvi

De gânduri, neînălțate poduri,

Prăpăstuiră chipul cald-pământiu.

Înfăptuire aievea ori a judecății

Rătăcite închipuire și el era viu,

Limpede îl trăia, respira rodul dălții

Dorințelor toate, marea dragoste,

Bărbatul real, anume și doar al ei.

De-a iubit-o cum crucea pe staroste

‘N har, cum aura lor pe sfiții evrei.

El îi era răsfăț și umăr,…

Mă dor pietrele de sub tălpi

Iar vântul îmi zgârie față

Când se întoarce din câmpi

Mă agață cum acul cu ață

Străpunge punct și ocoale,

Ca unghia tare, împinsă

În carne, în os și în moale.

Dorul mă strânge, învinsă

Mă aflu, frâng mâ’ni în poale.



Mă doare țărâna din pietre,

Apa îmi arde și gură, bărbie,

Obrajii sunt pârjolitele vetre,

Cuib ce-dezmierdu-l îmbie,

Unde se-ngână sărutul tău.

Simt că mor or’ cad în fobie

De…

Seul din lampă mistuie veacul,

Vâpaia-și respiră duhul de fum,

Păpuși oarbe adulmecă leacul

Să își conserve parfumu-n costum.

Jur împrejur, nici scai ori suflare.

Haosu’-n rânjet spulberă sorții,

Dănțuie-n cercuri înșelătoare,

Făcând reverență doar morții.

Firimitură de glas ce înțeapă

Prin negrul absurd draperie,

Lacrima scurs’-o preface în apă

Iar icoana ce-a plâns-o, ‘n…