Iubito, a-nflorit gutuiul

[Stanescu Valentin]

Intr-o clipă,
de dincolo de nu-i,
c-o bataie de aripă
albina fecundează floarea de gutui.

O petală,
sepală şi-un pistil
se visează fruct cu fală:
aer, rouă, soare prinse-n rod fertil.

Sufletul meu
le priveşte tăcut,
natura e-n alt apogeu,
un fruct am fost şi eu la început...

 

Intr-o clipă,
o petală
sufletul meu
a căzut !

[Vasilisia Lazăr]

Interesantă analogie.

[Chris]

frumos chiar daca intristeaza finalul vorbind despre cat de delicat si efemer este sufletul!

[Stanescu Valentin]

Grig, adevărul se spune simplu prin puţine cuvinte.

 

Viaţa e ca un boboc de floare

în raza de soare

pierde pe rând petale

covor de-amintiri în cale...

[Grig Salvan]

Extazul firii și extazul sufletului cuprins de fior, totul în secvențe delicate și de o mare simplitate.

[Stanescu Valentin]

Doamnă Denisa, de multă vreme aşteaptă gutuiul sufletului să înflorească aici. Acum se vede rezultatul florii şi fructului, în ciuda petalelor care se mai sting la încheierea misiunii unice!

[Denisa Curea-Popa]

Drumul de la floare la fruct reflectă parcursul vieții, cu etapele sale firești de creștere și împlinire.
Cu bucuria lecturii

[Stanescu Valentin]

aDa, eşti matinală, eu sunt un nocturn. Trec pe sub gutui dar gutuia nu-i...

 

[Ada Nemescu]

Mi-a plăcut mult  * de dincolo de nu-i *

Eu am scris cândva despre aroma de gutui :))

Petalele ni se duc...pe rând, ca frunzele de nuc

Se risipește și parfumul... nebunul

Rămâne amintirea - în suflet zidirea.

aDa