Anotimpul învierii

[Rotariu Dorel]

Tu din ultima-Ți suflare

Giulgiu alb lași prin cireși,

Pui staminelor izvoare

Și gherghef de nectar țeși.

Scrii albinelor cu soare

Drumul spre polen subtil,

Cum s-alinte cu candoare

Tot delirul din pistil.

Și în meri rodind ispite

Sângerii cămăși apeși,

Plâng albinele uimite

Ai iertării psalmi, aleși.

Sevele prin fir de iarbă

Anunță imperii verzi,

Tu-n bujori și maci stând salbă,

Picături de sânge pierzi.

Vor lalelele să beie

Cupe cu mix de culoare,

Tu le scalzi în curcubeie,

Ori luciri de lumânare.

E-anotimpul învierii,

Scaldă-ne-n raiul luminii,

Culcă-n inimi pacea mierii,

Șterge-ne de sub frunți, spinii!

Autor: Rotariu Dorel

[Vasilisia Lazăr]

Hristos a Înviat! Frumos, sensibil. Există mai multe aritmii, poate ar trebui să recitiți cu voce tare, dar și alăturări de cuvinte greoaie. De fapt, s-a mai spus. 

Nu este nevoie să scrieți numele autorului la final, el apare automat.

[Grig Salvan]

Un cald omagiu liric adus primăverii, cu gingășia ei aparte, un pastel plin de culoare și vibrație. Unele versuri par oarecum copilărești sau adolescentine, cu mici ruperi de rittm din cauza accentelor („și gherghef de nectar țeși”), sau unele cuvinte mai puțin obișnuite dar poetice („să beie”), pe ansamblu însă o lectură plăcută, în ton cu anotimpul.

[Amanda Spulber]

Un pastel frumos, care e în același timp și invocație. Sunt două mici ruperi de ritm, dar nu sunt supărătoare. Mi-a plăcut.

[Denisa Curea-Popa]

O adevărată odă a primăverii. Am citit cu deosebită plăcere!