se scutură o primăvară peste noi

[Vasilisia Lazăr]

aveam o casă pustie și caldă

prin care vara trecea orbită de lumini

suportabile zile mergeau în vârful picioarelor

vorbind în șoaptă

nici durerea și nici plăcerea nu îndrăzneau să ridice glasul

 

nopți la rând îmi imaginam un film

în care-ți împachetam dragostea

și-n care te iubeam necontrolat

părăsind locul unde morala trăia comod

 

ceasurile torc umede în duminica aceasta

vorbim despre lucruri simple

lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată

casa mea e caldă și vie

câteva cărți deschise pe pat bijuterii uitate prin colțuri

două pisici torcăcioase și leneșe

și noi incredibili inventând lumea

 

încă un vers pe care nu ni-l poate lua nimeni

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc pentru apreciere și atenționare, Grig! Am găsit o rezolvare pe moment. Cu drag!

[Grig Salvan]

Un poem suav și nostalgic, o atmosferă domestică seducătoare prin simplitate și candoare, „aveam o casă pustie și caldă”, „casa mea e caldă și vie”. Decor casnic și univers intim în care „ceasurile torc umede în duminica aceasta/ vorbim despre lucruri simple”. O simplitate frumoasă și o singurătate comodă în doi. (Apropo de comodă, acolo s-a strecurat o cacofonie)

[bolache alexandru]

O poezie în care nostalgia își dă mâna cu frumusețea lirică. Lucrurile simple, liniștea și dragostea sunt tot ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiți! Dacă mai ai și două pisici torcăcioase... Ce îți mai poți dori?

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos ai făcut legătura cu copilăria, Dan! Și ce frumos ai definit pustiul lăsat/simțit de lipsa iubirii, chiar dacă ai totul în rest, sau aproape totul. Chiar și în cea mai veche și mai splendidă definiție/poezie a iubirii se spunea:

„De-aş vorbi toate limbile oamenilor şi pe acelea ale îngerilor, fără iubire nu sunt decât un clopot dogit sau nişte talgere ţipătoare.

De-aş avea darul profeţiei şi aş cunoaşte toate tainele şi tot ceea ce este ştiut, de-aş avea toată credinţa nemăsurată ce mişcă munţii din loc, fără iubire nu sunt nimic.

De mi-aş împărţi toate bunurile ca sa aibă ce mânca săracii, de mi-aş da ca o ofrandă trupul ca să fie ars pe rug, fără iubire faptele mele nu slujesc la nimic.”

Nimic nu suntem fără iubire. Amândoi știm asta.

Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Așa e, Monica, nimic fără iubire. Sau dacă e să vorbesc cu cuvintele lui O. Paler: „Fără dragoste suntem orfani de toate, fără pasiune suntem ca o moară de vânt spânzurată în vid!” 

Mulțumesc mult pentru apreciere! Drag!

[Vasilisia Lazăr]

Gabriela, m-am bucurat întotdeauna de aprecierile tale, știi asta, și de cuvintele pline de căldură pe care le lași mereu sub textele mele. Te îmbrățișez și-ți mulțumesc, fată dragă!

[Vasilisia Lazăr]

Mă bucur că ai rezonat cu trăirile mele, Dorina. Îmbrățișări și mulțumiri!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, Floare! Sărbători luminate și la tine! Drag!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc pentru lectură, apreciere și semn, domnule Katin. Așa ar trebui, cum spuneți. Cu drag!

[Mihai Katin]

lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată cred ca in fiecare zi ar trebui sa repetam in gand aceste cuvinte si sigur macar nefericirea ne va ocoli...
cu pretuire