Pe linie maternă mă trag dintr-un neam longeviv. Ambii bunici au trecut la cele veșnice la peste 80 de ani, când eu eram deja în plină tinerețe. Mai mult chiar, mama bunicii mele, străbunica, a decedat la 99 de ani, stingându-se doar cu câțiva ani înainte de nunta mea.
Mica, așa cum o alintam noi, urmașii ei, era o femeie voluntară, care știa multe despre viață. Se născuse probabil prin anii 90 ai secolului al XIX-lea, pentru că în anii „Războiului cel Mare”, cum îi spunea ea primei conflagrații mondiale, avea deja unul sau doi copii și își amintea perfect acele vremuri. Pentru mine, adolescentul avid de povestiri cu tentă patriotică și eroică, auzite direct de la cei care trăiseră pe viu acele evenimente, străbunica a fost o adevărată bibliotecă vie. Mai ales seara, când o găseam în camera ei, mai puțin ocupată cu altele, nu mai scăpa de mine, draga de ea, până nu-mi povestea câte ceva din tot ce văzuse ea în viață. Îmi dădea doi-trei covrigi lereșteni, făcuți de ea în casă și stăteam la povești, până seara târziu. Apropo, ați mâncat vreodată covrigi lereșteni? Doamne, erau o minunăție! Acum, nu știu să vă spun dacă erau specifici doar Lereștiului, dar eu unul nu am mâncat covrigi din aceștia așa de buni decât de la Mica și la bunica, fiica ei!
M-au copleși amintirile și m-am luat cu altele, pentru că voiam să povestesc, în fapt, despre vivacitatea străbunicii mele.
Mi-aduc aminte că ultima dată când am fost eu la Lerești și ea era încă în plină putere, avea 86 de ani. Dis-de-dimineață își punea desaga pe umeri și se pregătea de plecare.
Bunica, cu un zâmbet șugubăț în colțul gurii, o întreba cu glasul ei molcom, cu accentul specific zonei:
- Mică, da unde pleci așa dimineață?
- Ei, tu, până colea, la târg! Mă întorc repede!
- Păi, mai stai oleacă, că acum vine rata!
- Dă-o boalii de rată! Cine să se suie în aia, să respire aerul ăla?
„Colea, la târg” însemna că se duce la piața din Câmpulung Muscel, adică vreo 7-8 km, pe jos. Eu și verii mei – și slavă Domnului, eram mulți, pentru că bunica avusese șase copii și la rândul ei, crescuse alături de șapte frați și surori, fiecare având mai târziu copiii lor – nu ne-am fi dus pe jos nici măcar până la Voinești, primul sat spre Câmpulung, la o aruncătură de băț față de Lerești.
Ce amintiri parfumate îmi trezește această simplă și ușoară „zicere” a străbunicii: „colea, la târg!” Niciodată nu am văzut-o pe Mica îmbrăcată decât în costum național, specific zonei. Când eram mai mic, cu nevinovăția specifică vârstei, am întrebat-o:
- Măi Mică, de ce te îmbraci tu mereu în costum popular? Uite, vremurile s-au schimbat, acum femeile se îmbracă în rochii, taioare, bluze. Doar voi, femeile bătrâne, mai purtați costum popular!
- Dragul Micii, nu pot să mă îmbrac nemțește, că mi-e rușine! Cum să umblu io așa, ca alea care nu știu să împungă un câine cu acul în fund și din cauza asta cumpără totul de-a gata? Io îmi fac singură straiele astea, pe măsura mea, cum îmi place mie, în culorile și modelele pe care le-am văzut la mama mea!
- Bine Mică, cu hainele, hai să zicem, că așa ai pomenit de când te știi, dar de ce nu te duci, de exemplu, cu autobuzul la Câmpulung? Că ajungi imediat și nici nu mai cari desaga aia în spate, atâția kilometri!
- Dragul bunicii, io nu pot să mă sui în cutia aia, în înghesuiala aia! Ș-apoi, cine poate să respire aerul ăla din drăcovenie, nu ai văzut cum pute a pucioasă? Io merg până la târg cu Paraschiva și Vetuța, vecinele mele, și până să apucăm să povestim de copiii și nepoții noștri, gata, am și ajuns!
Așa era străbunica mea! Mi-am adus foarte des aminte de ea, Dumnezeu să o odihnească în liniște și pace!
Acum vreo zece zile, când asemenea domniei sale, mă simțeam încorsetat și limitat de toate aberațiile vremurilor noastre, am zis și eu, precum străbunica: chiar dacă vara aceasta vacanța mea este total compromisă, ia să mă duc eu măcar „colea, la târg”, cum spunea draga mea străbunică!
Pentru mine, „colea, la târg” înseamnă Bran, care mi se pare a fi la o azvârlitură de băț de marea mea cea de zi cu zi. E drept că nu mă duc pe jos acolo, dar față de Sadova – și, Doamne, ce locuri frumoase sunt și în zona aceea – Branul tot „colea, la târg” este.
Cuvinte cheie :
„colea, la târg”...extraordinara expresie!...o folosesc probabil ca o mostenire ce nu poate sa se desprinda din limbajul meu curent...
un text luminos,o amintire ce merita impartasita pentru ca poate va folosi intr-o zi celor ce cauta un drum!
cu pretuire!
Vă mulțumesc frumos pentru popas și apreciere. Aproape toate textele mele au ca sursă de inspirație realitatea trecută și prezentă și scriu cu un dublu obiectiv: să fac cunoscută nemulțumirea majorității populației în fața tendinței unora, extraordinar de agresivă, de a barbariza și blama limba strămoșească, argumentând că nu este destul de evoluată pentru a fi compatibilă cu înalta tehnologie; apoi, mă gândesc că totuși, chiar și în tragicele vremuri pe care le traversăm, trebuie să facem ce depinde de fiecare și cât putem, pentru ca limba noastră să rămână vie și cunoscută în viitor, așa cum este ea în fapt: „Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere:...” Nu știu dacă reușesc, sau cât reușesc, însă acesta este crezul meu.
Să auzim de bine!
Mihai Katin a spus :
„colea, la târg”...extraordinara expresie!...o folosesc probabil ca o mostenire ce nu poate sa se desprinda din limbajul meu curent...
un text luminos,o amintire ce merita impartasita pentru ca poate va folosi intr-o zi celor ce cauta un drum!
cu pretuire!
Vă mulțumesc frumos pentru amabilitate!
Încerc să nu las uitarea să se aștearnă, ca un praf negru și toxic, peste finul și valorosul bibelou de porțelan, care a fost cândva lumea satului românesc.
Voi încerca să fiu mai activ în această superbă arenă literară.
Ana Cîmpeanu a spus :
Frumoasă evocare a străbunicii, femeie aprigă, hotărâtă și în putere, ilustrare a româncelor noastre de la sat. O înțeleg, nici eu nu m-aș fi urcat în rata aia prafuită și sufocată, tot pe jos as fi luat-o. Mi-ați făcut poftă de covrigi. Scrieți bine! Vrem mai mult și mai des. Mulțumiri pentru postare.
Bine realizat portret, de femeie dreaptă și aprigă, venind din timpuri ancestrale, mereu în haine populare și legată de pământ, fără teamă de viață și de născut copii mulți... Haina îl reprezintă pe om, așa credea și așa era lumea de altădată...
Vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru cuvintele frumoase.
Am văzut că și dumneavoastră vă mențineți cu bucurie rădăcinile în vatra satului. Avem, deci, un punct de referință comun.
Vă doresc numai bine, inspirație și proiecte realizate.
Ce frumos portret i-ați făcut străbunicii! Și sunt convinsă că așa și era. Așa era și bunica mea, Dumnezeu s-o odihnească! Un fel de Vitoria Lipan. Păcat că totul – și fapte și oameni – se pierde în negura timpului. Felicitări!
Va mulțumesc, doamna Vasilisia Lazăr, pentru comentariu!
„Veșnicia s-a născut la sat” - spunea Lucian Blaga – și noi, cei de astăzi, fiecare după propriile lui puteri, trebuie să nu uităm această axiomă și să menținem vie făclia iubirii de neam, până când vremurile vor reveni la firescul lor, la natural.
Vasilisia Lazăr a spus :
Ce frumos portret i-ați făcut străbunicii! Și sunt convinsă că așa și era. Așa era și bunica mea, Dumnezeu s-o odihnească! Un fel de Vitoria Lipan. Păcat că totul – și fapte și oameni – se pierde în negura timpului. Felicitări!
Am căutat și am găsit încă un text scris cu pricepere!
Ce timpuri, ce oameni, ce locuri.
Frumoasă expresia „colea, la târg”, parcă mi se făcu dor de mers pe jos, și nu în cutiile alea cu miros de pucioasă...
of, ce-ar fi zis bunica de metroul bucureștean... nici nu pot imagina...
Felicitări domnule...aDa
Vă mulțumesc frumos pentru bunăvoință! Sărut mâna!
Ada Nemescu a spus :
Am căutat și am găsit încă un text scris cu pricepere!
Ce timpuri, ce oameni, ce locuri.
Frumoasă expresia „colea, la târg”, parcă mi se făcu dor de mers pe jos, și nu în cutiile alea cu miros de pucioasă...
of, ce-ar fi zis bunica de metroul bucureștean... nici nu pot imagina...
Felicitări domnule...aDa
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor