Motto:
Mamă, dacă vrei să pleci, întâi, învață-mă să iubesc!

Prolog

 

Hai, iubește-mă! Iubește-mă sănătos, cu parfumul vorbelor curate, fără îndoială, fără răsfăț simulat, cu trecutul și viitorul adunate în prezent, rostogolind momente de vis, multiplicându-le! Iubește-mă cum știi tu să o faci, cu patosul unui jar mocnit, cu adrenalina unui războinic în vijelia luptelor, cu ochii flămânzi de a vedea dincolo de stele și foamea unui prunc în apropierea hranei! Iubește-mă fără inhibiții și încătușări, fără spectacol grotesc, doar transcedental, fără întuneric, sub streașina luminii, sau dezechilibre în momentele creației! Iubește-mă simplu, discret, tolerant, echilibrat, energizant, evolutiv, amețitor! Iubește-mă în parfumul teilor, cu reavănul lutului de primăvară între degete, sub ploaia de liliac alb, cu tihna dintre pleoapele scoicilor! Îmbrățișează-mi inima sub pătura cărămizie a toamnelor și gustă dulceața unui fulg topit între buze coapte de vreme! Iubește-mă!
 
Eu te voi răsplăti cu puritatea iubirii universale. Iubește-mă atemporal, aprioric, ca o curgere a esenței vii prin mădulare lumești, negândite consonantic, ci alunecate pe gheața adevărurilor pure! Iubirea să fie un elogiu existențial.
 
Da. Cred că sunt pe cale să mă iert că sunt singură. De-atâtea ori am gândit că nu sunt o perspectivă tentantă pentru nimeni. Că trupul este lider într-o relație, că oglinda mea din casă eliberează o formă eronată, că dincolo de ea este adolescenta înaltă, voluptoasă, cu zâmbet neobosit, resemnată la gura supunerii totale, tentată și temătoare de necunoscut.
Trăiesc din mine, mă hrănesc din mine, pentru că a picurat Dumnezeu, în vasul gol, cunoașterea necesară pentru a mă putea deschide ochilor tuturor semenilor. Totul se curățise atât de tare, încât nu mai era nimic de spus. Dar El mi-a dăruit atât cât să nu mai gândesc inutilitatea vieții mele. Nimeni nu trăiește degeaba. Și acela care nu face nimic are rostul lui pentru cei care își privesc sufletul în el, ca într-o oglindă. Poate fi simplă lecție cu locul între cei vii.
I. O zbatere de aripă
 
 
Momo miaună prin casă. Corina trece din starea de somn în cea de veghe şi apoi în cea de conștienţă.
- Ce picior frumos ai! se aud vorbele mamei sale din celălalt colţ al patului. Numai că este puţin cam gros. Altfel, ar fi fost perfect.
Nu înţelegea sensul cuvintelor. Se uită la picioare dar îşi mută repede privirea în alte zone ale camerei. Nu. Nu erau picioarele ei! Părţile trupului ei nu aveau cum să atingă perfecţiunea. Nu mai avea încredere în nimeni. De curând o abandonase prietenul. După un timp de schimb de păreri, de unire cu prezenţa lui zilnică, ar fi crezut că este jumătatea ei.
S-a aşezat pe marginea patului. Privea în gol. Trebuie să scrie. Dacă va mai păstra mult informaţia, va pocni. Să scrie zilnic, să scrie tot, să scrie ce a fost, ce nu mai este, ce a fost proiectat acolo sus, înainte de marele drum terestru al acestei vieţi.
Da, vieţi. Nu crezi în destin? Nu crezi în reîncarnare? Ea crede. Altfel ar considera că viaţa ei a fost de prisos, că a trăit degeaba, ea-suflet în ea-trup, că Forța Divină nu există sau nu este corectă cu toţi, că a creat vieţile primind şpagă de la anumite persoane, de au drumul atât de lin, fără aluviuni, fără urcuşuri şi coborâşuri, în belşug, privaţi de sărăcie, durere, lacrimă. Să-i spuneţi Corinei că este perversă, că nu are niciun drept să îi ceară divinităţii o viaţă perfectă! Una, şi aia perfectă.

Unii oameni pretind că nu Dumnezeu a creat vieţile. Fiecare parcurge un fir înnodat cu evenimente, pe care singur şi le alege şi El, acolo sus, înainte ca tu, suflet, să pleci spre întrupare, îţi vizează paşaportul de drum. El doar a privit şi a zâmbit în colţul buzelor. Tu, trup, nu ştiai la ce cazne vei fi supus, câte ai să înduri ca să te reclădeşti.

Corina priveşte afară. Întuneric. Este cinci dimineaţa. Să rămână trează sau să se culce iarăși? Nu. Va rămâne trează. Are treabă. Şi Florin este treaz. La ora aceasta a început munca. În fiecare zi, la ora cinci, un clopoţel îi strigă în cap ca un vinil stricat. Scoală-te! E ora de trezire.

Da. Nu va mai dormi! Va relua şirul dimineţilor în care se trezeau amândoi, el să-şi pregătească începerea zilei, într-un colţ al lumii, ea, în celălalt, să înceapă să scrie, să citească, să asculte muzică, să creeze o stare de lucru pentru a mai însăila încă o poezie şi încă una, un nou volum...

Credeţi că a ales bine ce are de făcut? Există jobul de creator? Pentru ea, nu. Nu în viaţa asta. Ea este doar femeia de patruzeci și cinci de ani, legată de mâini şi de picioare de crucea obligaţiilor. În aceste  condiţiile l-a cunoscut pe el, un bărbat în floarea vârstei, mai tânăr cu un deceniu.

 Hai, cititorule! Nu mai ţipa şi tu la ea! A ţipat şi ea destul la ea. Realizează că nu sunt compatibili decât în spirit. Şi dacă el ar fi evoluat spiritual ca să accepte că omul este clădit din componenta materială și componenta spirituală, va înţelege că sufletul pământean nu are vârstă. Că doar el contează, nu şi trupul.
***
Este iarăși cinci dimineața. Alarma telefonului, de data aceasta, nu sună, sună doar ceasul din mintea ei. Corina deschide ochii, privește speriată în jur și încearcă să înțeleagă unde se află. Era o cameră spațioasă, elegantă, puternic luminată, cu tablouri multe și un dressing respectabil. Prin ușa terasei se auzea foșnetul mării. Un zâmbet i-a înflorit fața. S-a ridicat alene și a ieșit pe terasă. Soarele, vesel, i-a învelit privirea. În momentul acela devenise una cu infinitul. Ce minunăție! Nu mai fusese la mare, de când era mic băiatul ei cel mare. În fiecare an a sperat că se va scufunda din nou în valuri, dar viața lor nu era atât de relaxată financiar. Ea și soțul ei, doi profesori renumiți ai târgului lor de munte, nu reușeau să strângă suficienți bani de la un an la altul, ca să își poată permite concedii de vis. Pe timpul comuniștilor era o clasă de mijloc bine așezată și profesorul avea locul lui între celelalte pături sociale. Ce este drept! Nici atunci nu aparțineau clasei de sus, dar erau suficienți bani ca să bucuri membrii familiei cu un concediu de vreo două, trei săptămâni. Mai făceai o excursie, în timpul anului școlar, cu reducere, mai o tabără școlară... Acum, nici nu se mai gândea că ar mai fi avut vreodată șansa să atingă marea cu privirea. Totuși universul a lucrat. Florin a hotărât să o cunoască. Pentru
el banii nu reprezentau un impediment ca să călătorească și să se bucure. Avea o afacere care îi permitea să se bucure de concedii. I-a propus să facă în acest an concediul împreună. S-a ocupat el de tot. De bilete, de cazare, ea trebuia doar să accepte oferta lui.
De când a primit invitația, în mintea Corinei au înflorit zvârcolirile. Nu era pregătită pentru o astfel de întâlnire. Nu se îngrijise de ea atâta amar de ani, se izolase de oameni și considera că viața ei sentimentală se încheiase. Ieșirea aceasta i-a deschis ochii. S-a îndreptat spre oglindă. S-a privit. Da. Se iertase că era singură. De atâtea ori a gândit că nu mai putea fi o perspectivă tentantă pentru nimeni. Că un trup era lider într-o relație, numai că al ei avea o formă eronată, lucrată de vreme. Își amintea de adolescenta înaltă, voluptoasă, cu zâmbet neobosit, odihnită la gura nesupunerii totale, nonconformistă. Cum să se ofere ea privirii lui Florin după atâtea transformări? Îi era rușine de înfățișarea ei. Îi era teamă că îl va dezamăgi. Tinerețea lui o va bloca atunci când o să îl întâlnească. Pe Facebook toți sunt altceva decât ceea ce par. Ori ea intrase acolo să citească și să raporteze scrierile altora la ale ei. El avea nevoie de o femeie tânără, veselă, fără constrângeri, care nu cunoscuse lovituri. Avea nevoie de o femeie îmbrăcată tinerește, cu blugii tăiați, cu maiou franjuri peste tricoul în colțuri. Avea nevoie să vadă un chip plin de lumină, un picior suplu. Știa ea bine cum sunt tinerii din ziua de azi. Nu prin mâna ei treceau? Nu din mâna ei se nășteau viziuni?
Se aud ciocănituri în ușă. Se uită repede la ceasul telefonului. El este! Tresare. Aruncă din nou un ochi în oglindă. Privirea era speriată, dar îi plăcea ce vedea. Obrajii erau îmbujorați. Dintr-o dată s-a destins. Dacă e bal, bal să fie! A aruncat pe ea rochia de pânză înflorată și a alergat la ușă. În prag a găsit un bărbat înalt, atletic, cu un zâmbet larg. Îi plăcea ceea ce vedea. O desprimăvărare a unui cântec. O secundă a urmărit dacă figura i se mohorăște. Dar nu. A întins mâna spre ea.
- Florin, bărbatul dimineților tale singure.
- Corina, femeia unui vis strălucitor.
S-au privit câteva secunde insistent. Dispăruse tot din jurul lor.
- Hai să nu mai fim caraghioși! Intră!
Se vedea stângăcie în comportamentul amândurora dar a trecut repede.
- Ia loc!
- Mulțumesc!
Florin s-a așezat dezinvolt pe un fotoliu și îi urmărea mișcările prin cameră. Uitase de florile pe care le cumpărase ca să i le ofere. Ea a ridicat receptorul să comande două cafele.
- Nu comanda! interveni el. Ieșim imediat și vom bea cafeaua la bar. Am văzut unul drăguț pe plajă.
***
-va urma-

Vizualizări: 210

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

iubirea e motorul lucrurilor...(nu, nu am țipat la Corina!) 

Promițător, foarte promițător!

Un roman al stărilor sufletești, după cum înțeleg și al destinului, până la urmă. Scris de o mână sigură și talentată.

Aștept continuarea pentru a nu greși în presupuneri, pentru a-mi formula părerea.

Ca citit cu multă plăcere,

Sofi



Ioniţă Gabriela a spus :

iubirea e motorul lucrurilor...(nu, nu am țipat la Corina!) 

Fără iubire nimic suntem, doamna Gabriela! Vă mulțumesc pentru aplecare!



Sofia Sincă a spus :

Promițător, foarte promițător!

Un roman al stărilor sufletești, după cum înțeleg și al destinului, până la urmă. Scris de o mână sigură și talentată.

Aștept continuarea pentru a nu greși în presupuneri, pentru a-mi formula părerea.

Ca citit cu multă plăcere,

Sofi

Vă mulțumesc pentru popas, doamna Sincă! Este un roman al rătăcirilor vieții. M-ar bucura mult, dacă ați lăsa un gând la finalul postărilor. Cuvântul dvs. contează mult pentru mine. Drag!

Pe mine m-a cucerit deja. Abia aștept să citesc urmarea.

În prima fază m-a atras MOTTO-ul, apoi Prologul mi-a stârnit curiozitatea captivându-mă și, m-am trezit la final!

Mi-a plăcut și, sper să am timp să citesc toate postările.

Iubire... o, da!

Am citit dintr-o suflare. Mulțumesc!

Am citit cu plăcere. O să mai vin în vizită :)

O fațetă a vieții cu neajunsurile și împlinirile acesteia. În speranța că unii dintre dvs. vă regăsiți, fie și într-o secvență abordată în text,  vă mulțumesc pentru popas! Respect!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic

CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru anul trecut au donat:

Gabriela Raucă - 400 Euro

Monica Pester - 600 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

***

Pentru acest an au donat:

Maria Chindea - 200 Lei

Monica Pester - 300 Lei

important!

Comentându-i pe alții, vom fi, la rândul nostru, comentați.
Așa-i într-un cenaclu.

Activitatea Recentă

Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Erezia clarului de lună a lui Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Murmur a lui Ada Nemescu
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Culiţă Ioan Uşurelu îi place postarea pe blog ziua cârtiței a lui petrut dan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Culiţă Ioan Uşurelu îi place postarea pe blog Murmur a lui Ada Nemescu
cu 5 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Murmur a utilizatorului Ada Nemescu
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog Murmur a lui Ada Nemescu
cu 6 ore în urmă
Monica Pester a partajat postarea de blog a utilizatorului Ada Nemescu pe Facebook
cu 6 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Murmur a utilizatorului Ada Nemescu
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog Murmur a lui Ada Nemescu
cu 7 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog ziua cârtiței a utilizatorului petrut dan
cu 7 ore în urmă
Postare de log efectuată de Ada Nemescu
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog ziua cârtiței a lui petrut dan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Dorina Cracană îi place postarea pe blog ziua cârtiței a lui petrut dan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog luna fugea odată cu mine a lui Ariana Zburlea
cu 10 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog ziua cârtiței a utilizatorului petrut dan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog ziua cârtiței a lui petrut dan
cu 10 ore în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog luna fugea odată cu mine a utilizatorului Ariana Zburlea
cu 11 ore în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog *** a utilizatorului Costel Zăgan
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog *** a lui Costel Zăgan
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog ziua cârtiței a lui petrut dan
cu 11 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor