Singurătate

[Dacu]

Stau singur în casă

Ca-n rece mormânt

Și timpul apasă

Pe sufletu-mi frânt.

Căci flacăra vieții

În tine s-a stins

Și-n prada tristeții

Mi-e sufletul prins.

Scumpei mele soții Valeria, 28 Noiembrie 2022, ora 21:00

[Dacu]

Stimate Domnule Grig Salvan,

       Vă mulțumesc foarte mult pentru scurta și concisa Dumneavoastră analiză literară privind încercarea mea poetică de a exprima prea marea mea suferință de a fi astăzi în casă fără cea pe care DUMNEZEU mi-a dăruit-o ca să-mi fie soție.

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu 

[Dacu]

Stimată Doamnă Ada Nemescu,

       Vă mulțumesc foarte mult  pentru compătimirea Dumneavostră exprimată în versuri față de suferința singurătății mele!

       Nimic nu mă mai alină ca tandra îmbrățișare a scumpei mele soții Valeria și pe care o aștept mereu în ale mele vise sau aievea până la revederea mea cu Ea în Lumea Sufletelor.

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu

[Dacu]

Stimată Doamnă ELENA AGIU-NEACȘU,

       Vă mulțumesc mult pentru aprecierea prea binevoitoare a simplei mele încercări literare și foarte fericit aș fi dacă Sufletul scumpei mele soții ar putea să vină mereu măcar în visele mele sau chiar să-i văd mereu aievea Sufletul ei până când eu și ea ne vom revedea în Lumea Sufletelor.

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu 

      

[Grig Salvan]

O elegie scurtă și dureroasă, cu mare economie de cuvinte, din expresii simple, necriptice, cum găsim adesea la poeții clasici, cei moderni fiind de ce le mai multe ori dornici de „vorbă multă”, beție de cuvinte și încărcătură de limbaj supraponderală. Îmi plac asemenea mici secvențe lirice, instantanee ale unor stări de moment, dar încărcate de trăire intensă și sinceră. 

[Ada Nemescu]

Prea tristă, dureroasă

singurătatea-n casă

doar amintirea vie

prietenă să-ți fie

dacă aceste versuri vă alină, scrieți... 

aDa

[ELENA AGIU-NEACSU]

Emoţionant poem!  Felicitări!