după aripi un pescăruș ne-a atins

[petrut dan]

după aripi, un pescăruș
ne-a atins
mâinile,
sfâșie pielea într-o debarcare,
normandă
frumusețea va plânge, iar eu
îi voi îngriji umerii cu plasturi din valurile speriate,
să nu le prindă refluxul departe.

vor căuta dovezi că am fost:
eu, în orice femeie până la cercul polar, tu,
în fiecare bărbat
după un algoritm personal,
sângele își trage sarea din mine
în celălalt trup,
Dumnezeu ridică un templu...

ne plimbăm printre meri
cu vântul în față,
marea obișnuiește să doarmă,
după aripi, un pescăruș ne-a atins,
noaptea, construită de stele,
iubirea,
cum vrei să se întâmple
de-ncet?

 

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc pentru urări, Dan! Aceleași lucruri frumoase ți le doresc și eu, my Lord! :) Cu tot dragul!

[petrut dan]

Bună dimineața. Lisia, îți mulțumesc pentru acest comentariu minunat și pentru prezența ta, ca de obicei, caldă și luminoasă în pagina mea, mă bucur pentru felul în care ai rezonat și mă folosesc de acest moment să-ți urez cele mai bune lucruri în viață și împlinirea tuturor dorințelor cu ocazia zilei de nume, să fii fericită, my lady, cu drag!) 

[Vasilisia Lazăr]

Un poem uimitor pe tema sentimentului fără de care nimeni și nimic nu ar exista – iubirea. Duci în spate dulcea povară a unor sentimente pe care le cari cu tine prin spațiul numit poezie și le arăți în toată profunzimea și arderea lor, neîncetat, un dulce fuior de simțăminte din care torci dragostea la nesfârșit. M-am așezat lângă sufletul acestui poem ca lângă un șemineu, să-mi încălzesc și eu sufletul.

frumusețea va plânge, iar eu
îi voi îngriji umerii cu plasturi din valurile speriate,
să nu le prindă refluxul departe.

Câtă tandrețe radiază din aceste versuri! O magie care se vădește între fluxul și refluxul inspirației, dar și al trăirii.

Și întreg poemul continuă la fel. E inutil să mai citez. La tine, iubirea devine o construcție de rezistență, o citadelă, un castel cu turnuri, ceva greu de doborât, de ruinat.

„Nimic nu există vreodată întru totul singur, orice este în relaţie cu altceva”, spunea Buddha, iar tu ești într-o continuă relație cu iubirea și poezia. Una adorabilă. Mulțumesc pentru frumos!

[petrut dan]

Mioara, îți mulțumesc, cu drag!

[Mioara Manoilă]

Atât de frumos! 

[petrut dan]

Bună dimineața, 

Monica, îți mulțumesc pentru cuvintele sensibile, și eu cred că un text în care iubirea ia forma unor declarații poetice poate fi și un motiv pentru a lăsa vieții bucuria pe care o merită, un an mai bun și tot ce-ți dorești, cu prietenie și drag!

Dorina, îți mulțumesc și ție pentru prezență, mă bucur să am un cititor ca tine și îți doresc la fel, sărbători fericite și tot ce-ți dorești să se împlinească, cu drag!

domnule Culiță Ioan Ușurelu, apreciez prezența și semnul de lectură, ca întotdeauna, cu stimă și sărbători fericite!

domnule Tudor Cicu, vă mulțumesc pentru comentariul deosebit, poetic și profund, cu respect, sărbători luminoase!

domnule Mihai Katin, vă mulțumesc și vă mai aștept, cu stimă și pentru dvs sărbători fericite!

Gabi, mulțumesc, prietene, tot ce-ți dorești pentru noul an!

Alex, ma man, mă bucur pentru prezență și cuvinte, îți doresc împlinirea tuturor dorințelor, sărbători fericite cu familia ta pe care o salut, cu prietenie, ma man!)

[bolache alexandru]

O poezie în care iubirea naște intens un univers magic cu pescăruși și îngeri... Un an nou liniștit îți doresc prietene!

[gabriel cristea]

Mirabil! 

[Mihai Katin]

ne plimbăm printre meri
cu vântul în față,
marea obișnuiește să doarmă,
după aripi, un pescăruș ne-a atins,
noaptea, construită de stele,   mereu   exista   o   trecere,un parcurs,o   calatorie  ce  ne  initiaza  in acest   univers poetic unic!

[Tudor Cicu]

„...ne plimbăm printre meri
cu vântul în față,
marea obișnuiește să doarmă,
după aripi, un pescăruș ne-a atins,
noaptea, construită de stele,
iubirea...”

... Lumea e și felul de a gândi al unui poet, fereastra prin care i se oferă cititorului o privire de ansamblu, dar și tabloul complet al imaginației poetului; unul care acceptă secvențe halucinante și care unindu-se cu perspectiva reală a unui „ferestre” prin care privim viața, cât și amprenta ei, uneori fantastă, dă realului percepția unei lumi posibile în sfera imaginației. Un poem reușit.