viață secretă

[petrut dan]

iubirea –

un drog pe care în afară de medici și dependenți

nimeni nu-l recunoaște

în cea mai expresivă ipostază a minții umane

un abis radiant unde omul se întâlnește cu el însuși

o nefericire aflată de obicei în custodia timpului sau a statului

în ambele cazuri o mică șaradă

 

dragostea o să vorbească în limbi dar sunt obișnuit să ascult

pentru că lumea este compusă dintr-o mulțime

de femei nefericite

îmi spuneai ținându-mă strâns să nu-mi pierd curajul

de a fi tânăr 

 

pentru orice aș fi fost dispus să mă lupt

aveam dreptul să tac

sau să mă îndrăgostesc de cine nu trebuie

 

precum unui om căruia i s-a luat o greutate

din suflet

am continuat să privesc

să mă apropii

de ceea ce trupul nu credea că există știință

în nevoia de apă

dorința

ca o stare ce nu avea nimic răutăcios în memorie

mă cuprindea într-o promisiune ce făcea

să pară mai lungă

viața

își umplea buzunarele cu ani de la mine

iar eu adormeam cu gândul că nu te voi pierde niciodată

și iubirea mă striga din adâncul timpului tău

cu intensitatea aceea 

dureroasă

de parcă cineva mi-ar fi călcat pe mormânt

 

până la urmă femeia

în orice limbă

este o floare

[petrut dan]

Gabriela, îți mulțumesc  și te mai aștept, un an nou mai bun și mai ''dulce''!)

[Gabriela Raucă]

"până la urmă femeia

în orice limbă

este o floare"

Când acesta este finalul și totodată concluzia unei poezii, nu mai este nimic de comentat.

Atât de frumoase versuri, pline de mister, pasiune și sensibilitate, încât oricui i-ar fi teamă să strice farmecul poeziei cu un comentariu nepotrivit. Și cât de greu sunt de găsit cuvintele potrivite.

Admirație sinceră!

[petrut dan]

Lisia, mulțumesc frumos pentru comentariul tău, ca de început de timp, amplu și plin de poezie, și pentru tine anul ce vine să-ți aducă numai împliniri în plan literar, profesional și în viața personală bucurii și momente frumoase, ca poezia pe care o scrii, iar pentru Însemne Culturale să-și continue evoluția frumoasă și aducătoare de satisfacții pentru cei care fac parte din acest cenaclu minunat, primitor și plin de oameni de calitate! Cu drag, my lady!)

[petrut dan]

Alex, ma man, la început de an mă bucur să te întâlnesc în pagina mea, și ție îți doresc împlinirea dorințelor și numai bine pentru 2024, salutări familiei, cu prietenie, ma man!

[petrut dan]

Doamna Floare Arbore, multă sănătate și un an cu împliniri, cu drag!

[petrut dan]

Domnule Culiță Ioan Ușurelu, vă mulțumesc și vă doresc un an bogat în realizări și satisfacții profesionale, cu respect!

[bolache alexandru]

Mister, dragoste presărată cu pecetea morții și un tribut adus femeii... O poezie de dragoste care poate face pe oricine invidios. Sau invidioasă...

[Vasilisia Lazăr]

Ce poem ai putut scrie, Doamne! Pur și simplu mi s-a tăiat respirația când l-am citit prima dată, ieri, mai era și ziua mea și aveam o stare mai aparte. Cred că e printre cele mai frumoase poeme ale tale, deși toate sunt frumoase. De ieri, l-am tot citit de multe ori și, de fiecare dată, i-am descoperit alte și alte adâncimi. La un moment dat, mi-a venit să-ți scriu așa: cred că tu, când te gândești la moarte, singurul lucru de care-ți pare rău e că s-ar putea să nu mori din dragoste. Nu știu dacă e de la mine sau oi fi citit asta pe undeva și mi-a rămas ideea, dar știu că ți se potrivește. Ce frumos! Ți-aș putea spune „nebun din dragoste”. :) Cu toții am fost și poate vom mai fi. Ardem, trăim, investim, clădim, ne consumăm și facem cele mai nebunești lucruri din iubire și pentru iubire. 

pentru orice aș fi fost dispus să recunosc

aveam dreptul să tac

sau să mă îndrăgostesc de cine nu trebuie

precum unui om căruia i s-a oprit respirația

am continuat să privesc

să mă apropii

de ceea ce trupul nu credea că există în alt trup

nevoia de apă

Între sentiment si rațiune apar deseori conflicte. Inima refuză adevărul, mintea ignoră sentimentul. Ne legănăm poticnindu-ne, când într-o parte, când în cealaltă și, deseori, rațiunea pierde în fața inimii, iar dulcea otravă a iubirii ne leagă cu un nod atât de strâns, încât nimic nu mai contează.

depășeam momentul unei siguranțe garantate de lege

inteligența specifică clasei de mijloc

eficientă și-atât

Absolut superb! Întreg poemul e absolut superb, dar strofa aceasta m-a ciuruit:

dorința

ca o stare ce nu avea nimic omenesc în memorie

mă cuprindea că într-o promisiune ce făcea

viața să pară mai lungă

își umplea buzunarele cu ani de la mine

iar eu adormeam cu gândul că nu te voi mai iubi niciodată

și trupul mă striga din adâncul timpului tău

cu intensitatea aceea 

dureroasă

de parcă cineva mi-ar fi călcat pe mormânt

Felicitări și La Mulți Ani cu sănătate, poeme la fel de bune și, bineînțeles, iubire! :)

Waw, cât am comentat!

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Frumos, frumos! La mulți ani cu Sănătate și Cărți Bune!

[Monica Pester]

Și eu mulțumesc, Dan.

Poezia bună pe care o citesc aici, mai ales a ta, mă scoate din găoacea tristeții . . .