Să scrii pe cer cuvinte

[Mirela Cocheci]

Tu mergi pe drumu-ți hărăzit 

De cer, și-i lasă-n pace

În cercul strâmt și mărginit 

De-a viața să se joace. 

Trăiesc un vis și-apoi dispar

Pierduți printre morminte,

Dar tu, poete, ai un dar:

Să scrii pe cer cuvinte. 

Tu mergi pe drumul tău, tăcut

Și-i lasă, dar, în pace, 

În gobul lor din lut făcut,

De-a viața să se joace.

[Mirela Cocheci]

Mulțumesc, bolache alexandru, petrut dan! Va doresc an nou cu împliniri și bucurii! La mulți ani!

[petrut dan]

Am citit cu interes, un punct de vedere poetic de dorit, dar greu atins, sărbători fericite!

[bolache alexandru]

Asta e soarta poetului să scrie cuvinte pe cer și să lase în urmă totul... Trăind în cercul vostru strâmt norocul vă petrece, ci eu în lumea mea mă simt nemuritor și rece. Mi-au revenit în minte aceste versuri...

[Mirela Cocheci]

Mulțumesc, Mihai Katin! Un an nou fericit vă doresc!

[Mihai Katin]

Trăiesc un vis și-apoi dispar

Pierduți printre morminte,

Dar tu, poete, ai un dar:

Să scrii pe cer cuvinte.  este  frumos  si  adevarat   spus  pentru   ca  acel   cer   da  sufletului  puterea  de a se inalta  din  caznele  cotidiene!

[Mirela Cocheci]

Mulțumesc, Vasilisia! An nou cu bucurie! La mulți ani fericiți!

[Vasilisia Lazăr]

O poezie cu ecou eminescian. 

Un an nou cu sănătate, împliniri și inspirație!

[Mirela Cocheci]

Sincere mulțumiri, Grig Salvan pentru comentariu, dar si pentru atenția cu care îmi analizați de fiecare dată versurile. Vă doresc un am nou plin de bucurii, sănătate și lumină creatoare! La mulți ani!

[Grig Salvan]

Poemul-îndemn către poet îmi aduce aminte de doi „monștri sacri” ai poeziei române. Prin conținut îmi aduce aminte de „cercul strâmt” poetizat de Eminescu în Luceafărul, dar e de fapt o imagine perenă, o idee filosofică mereu actuală, omul de rînd, limitat la viețuirea casnică trăiește într-un glob de lut unde se joacă de-a viața cu micile lucruri ce-i sunt univers, mijloc, dar și scop în sine. Poetul în schimb scrie cuvinte nemuritoare pe firmament. Ca formă prozodică poemul aduce cu versul clasic al lui Coșbuc, alternanța de vers mai lung și apoi unul mai scurt, alternanță care dă un ton melancolic deosebit poemului. Sărbători cu lumină și căldură în suflet!