ecoul eliberator rãsunã ca un clopot în dungã

a lunã plinã a noapte a mii de licurici

deşi între mine şi fluturii nopţii e doar un geam

dansul ultimei lor speranţe pare grotesc

se agaţã cu disperare de o razã de luminã

ca şi sufletul meu de…

vor merge alãturi atât cât cineva le va fi martor

fãrã nicio îndoialã fãrã niciun rabat

atât cât traversele vor fi echitabile

fãrã poezie fãrã amestecul metaforelor

poate cã aşa ar suna un caz ideal

dar din pãcate viaţa mea nu se mãsoarã în ani

şi oricum anii ãştia sunt din ce în ce mai scurţi

mama ei de relativitate

ba şi tatãl ei

ba şi una ba şi alta cã deh

aşa e-n punctul ãsta…

niciun dumnezeu nu e deajuns niciunei certitudini

sau cum spun numai în gând ca nici eu sã nu mã aud

îndoiala este o parte a adevãrului

apoi adun între degete crucea

o împart trupului ca pe o dovadã a rãstignirii

cu durere şi iubire cu iubire şi durere

prin fiecare acceptare prin fiecare revoltã

dinspre ţãrânã spre focul stelelor icoane bãtute în fiecare gând

felul nostru de a construi…