Vecinii satului Măiag

sunt niște dealuri cu miere căpăcită

de…

altfel nici cã aş putea trãi nimicul cu speranţa cã e ceva important

sunt un trãitor normal chiar banal şi insipid

aşa de imperfect aşa de pãcãtos atât de…

s-au dus toate încălțările mele cu tot cu talpa improvizată

made în china și prenadez nu știu de câte ori

lipirea-i doar de fațadă ca să mai treacă durerea 

asfaltul și-a…

blândețea îmbracă chipul verii 

în ochii tăi marea mai face un pas printre stânci

în (ano)timpul femeii dragostea ridică velele

neștiute gânduri construiesc corăbii de…

                      Iolandei

     

Toate florile se-adună

doar la…

Împotmolit prin irișii mei verzi

Te tot preumbli râu prin mine

Și clocotești când nu vrei să mă…

când acopăr lumea cu pleoapa unui ochi

mereu uit pe cineva

dincolo…

Gondolier nebun, te-avânți sălbatic…

în care oricâtă zi ai turna peste mine

mă întunec

e momentul când se rup zăgazurile

fără constructori

doar istoveala de a rămâne ceea ce…

dormea pe mine în dimineaţa asta şi eu

nu puteam să mă mişc decât să beau

lacrimile obrajilor curse din ochi

de sete

de soare,

de…

am promis că voi invoca verdele

să fie al dragostei al instinctului al ploilor homerice

să-și plimbe spicele ca un trofeu imperial

precum albinele îmblânzite

pe obrazul…

Iubito, iar intrăm în sărbători…

Când valul ce-a trezit în zori nisipul

și-a regăsit unduitorul dor sclipind

în universul fin dar fără viață, chipul

și l-a răsfrânt în scoici,…

Sunt cimitirul gândurilor triste

la mine crucile rămân pe viaţă reci,

destine sângerând şi optimiste

zidesc morminte-n capăt de poteci.

Pot scrie-un epitaf fără…

aş putea să (-mi) fac curăţenie  

prin casa gândului, dar el fuge

şi eu nu pot să-l prind. Ţintuit

mă găsesc culcat

pe jos,

în mijlocul…

hoinăresc prin…

Fântânile coboară spre cer limpezime,

susurul apei întâlnește Luna.

din când în când, câte o licărire de stea

îmi amintește că dragostea, nebuna,

e stăpână pe inima…

În zarea ce-mbracă o lacrimă-n ceară,

Când bolta priveşte încet înapoi,

Mesteacănul ninge în ploaia de seară

Fărâma din noi.

Iar timpul se-ascunde, se pierde…