în răspântii de lumină

ceas al amurgului

totul se clatină…

Singurătate fost-ai tu,

Singurătate fost-am eu;

Un pelerin în veac plebeu,

O fulguire... spus-am "Nu!"

Au fost efemeride, corbi,

În gol petale au…

în şifonierul poemului alb

stau pe umeraşe silabele

ce ating cu veşmântul

liniştea de dincolo de gânduri

frumuseţea bărbatului-cuvânt

nici nu mai…

În grabă, anii trec şi fără veste,

Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii;

Din firul lor ne ţesem o poveste

Uitată-n vălul parfumat al ceţii.

Te-ntreci în zbor cu ei pe…

Trăiau cândva pe un meleag de vis

Oameni ce se aveau ca fraţii;

Pădurile erau un paradis

Ce îmbrăcau frumos…

Măi crâşmare, ad-o sticlă, nu am bani, dar împrumut…

erai artificierul esențelor acum toată pădurea fumegă

ce-ai avut cu crezul acela somnoros

chiar visase musonic

își catifela mai toate literele începând de la…

         Tanka*

                             tatălui meu, Petrea, care mi-a…

Dezacordat eşti suflete precum o vechitură, 

Un trist pian abandonat ce-n aspre nopţi îndură

Muţenii lungi, făr’ de sfârşit cu-nţepenite clape,

Singurătăţi prin partituri în zorile…

Legată-s de mâini cu simțirea, de gânduri

cu firul subțire-al tăcerilor seci, 

perfuzez sentimente timide în rânduri,

cald poem se prelinge. Prin…

citesc fericirea cu ochii libelulei

sunt câmpuri unde florile pasc

liniștea pământului

strigătul culorilor hibernează în tine

șevalete revarsă albul perfid între noi …

În şoapta unei clipe, o lună se-ncovoaie,

Îşi ţese lin în codri un cearcăn de văpaie,

Iar cerul e pescarul ce-ar vrea să înfiripe

Năvodu' lui de stele în şoapta unei…

De-aş fi fluture orb,

aş stinge visul Copacului-Om

pe umbrele paşilor tăi,

răzoare de timp răsărite-n cenuşă.

De-aş fi fluture orb,

aş uda câmpia cu…

În stele-mi arde trupul şi-mi numără toţi anii,

Când toamnele în scrumuri ucid pe rând imagini,

Hlamide plumbuite pictează-n gri castanii

Şi frunzele sunt moarte... rescriu…

facerea

am altoit tăcerea pe cuvânt…

am auzit fulgii de nea

cântând la o chitară

îmbătrânită

urechile desfrunzite

mângâie tăcerea

la început cuvintele o vor lua razna în palmele tale

prin liniile vieții îți vor săpa tranșee

vor purta războaie imaginare

mânjit…

Oglinda lunii în geam

se înclină peste patul meu

secundele rod noapte încet prea încet

un gând îngână un cântec de leagăn

să adoarmă nesomnul

întind…

spectrul mi-i restrâns 

lumea când s-aruncă sub lupă când sub microscop

n-am grija ei 

lucrez la săpat șanțuri caut lumină 

așa mi s-a spus

așa fac

cică…