Gondolier nebun, te-avânți sălbatic…

în care oricâtă zi ai turna peste mine

mă întunec

e momentul când se rup zăgazurile

fără constructori

doar istoveala de a rămâne ceea ce…

dormea pe mine în dimineaţa asta şi eu

nu puteam să mă mişc decât să beau

lacrimile obrajilor curse din ochi

de sete

de soare,

de…

am promis că voi invoca verdele

să fie al dragostei al instinctului al ploilor homerice

să-și plimbe spicele ca un trofeu imperial

precum albinele îmblânzite

pe obrazul…

Iubito, iar intrăm în sărbători…

Când valul ce-a trezit în zori nisipul

și-a regăsit unduitorul dor sclipind

în universul fin dar fără viață, chipul

și l-a răsfrânt în scoici,…

Sunt cimitirul gândurilor triste

la mine crucile rămân pe viaţă reci,

destine sângerând şi optimiste

zidesc morminte-n capăt de poteci.

Pot scrie-un epitaf fără…

aş putea să (-mi) fac curăţenie  

prin casa gândului, dar el fuge

şi eu nu pot să-l prind. Ţintuit

mă găsesc culcat

pe jos,

în mijlocul…

hoinăresc prin…

Fântânile coboară spre cer limpezime,

susurul apei întâlnește Luna.

din când în când, câte o licărire de stea

îmi amintește că dragostea, nebuna,

e stăpână pe inima…

În zarea ce-mbracă o lacrimă-n ceară,

Când bolta priveşte încet înapoi,

Mesteacănul ninge în ploaia de seară

Fărâma din noi.

Iar timpul se-ascunde, se pierde…

Când ceasul îmi va bate şi timpul se va stinge,

Pe tâmpla mea căruntă o lacrimă va ninge -

             Nisip... încet mă sfărm.

Dar voi atinge marea pe trupu-i de…

a mea

a oamenilor

a lor prin mine

sau a mea prin ei

doare atingerea scurtă numărată-n secunde

apropierea depărtării e doar un repaos al pașilor 

pe aleea…

Am visat că sufletul tău mi se odihnea în palmă

fragil întrupat în liniștea ploii

n-am știut să duc…

La poarta gândului, solie,

Ea îmi surâde-n zori de zi;

În strai ales, de poezie,

Aprinde glasul inimii.

Azurul…

În mine port zidită o icoană

Ca o lumină -ntre pereţi de lut,

Dar dacă ţi-ai dorit să-ţi fiu o Ană,

Mă iartă, dragul meu, nu am…

pe străzi cu tălpile mute

copii îmbrăcați în blestem

mângâie ploaia

din visurile lor halucinogene

se nasc diminețile goale

nuri evanghelici…

sună. Îmi beam cafeaua şi el

sună în continuare. Arunc

o privire pe ecran şi văd cum

sufletul îşi sună mintea. Ea

nu

era

acasă.…

se deapănă în firul de lună

să poată urzi tristeţea

încă o zi de agonie

la capătul căreia s-au spânzurat secundele

într-un morse universal…